Nu sunt genul care să se maimuțărească și să se alinte întruna. Pur și simplu n-aș putea. Poate că m-am maturizat prematur sau poate că pur și simplu felul meu de a fi nu-mi permite să flutur prea mult din gene și să-mi schimb vocea doar ca să par drăguță și loveable.
Nu vreau să cred că toți bărbații sunt atrași în mod deosebit de fetele/femeile care se comportă constant ca niște fetițe la pubertate. Da, ”iuuubi”, ”frumi” și ”guriță” mi se par drăguțe când le aud la fete de 13 ani (plecând de la ideea că sunt cât de cât conștiente de faptul că aia nu e neapărat relația vieții lor și or să se facă mari cândva), dar nu și când ajungi la 18-20. Ca să nu mai zic de mai târziu. Și pe bărbații care sunt atrași de astfel de comportamente oricum nu mi i-aș dori vreodată în viața mea.
Poți să fii romantică și tandră fără să-ți pițigăiești vocea. Poți să îți alinți iubitul fără tot felul de apelative (pe care n-am să le menționez, ca să nu o ia nimeni care trece pe aici din întâmplare personal). Și aș putea să bag mâna-n foc că anumite apelative-diminutive îi chiar deranjează pe bărbați uneori, dar preferă să nu o spună ca să nu provoace scântei în relație. Greșesc? Și dacă aș putea să trec, la nivel conceptual, peste chestia asta, să le aud în public nu-mi dă deloc cea mai bună stare. Deloc. Și da, se poate să greșesc, dar asta e viziunea mea. Mi-o asum complet 
Și nu sunt genul care i-ar posta vreodată pe Facebook zilnic (și cam niciodată, de fapt) ”Te iubesc”-uri. Sau, și mai bine, ”te iuby”-uri. Adică de ce? Dacă nu o scriu pe wall/timeline înseamnă că sentimentele mele nu-s profunde? Sau dacă nu află toată lumea nu sunt valabile? Ultima dată când am verificat, relațiile implicau doi oameni și e de ajuns să-și facă declarații de dragoste în particular. Și, personal, nu consider că e doar ”de ajuns”, ci e chiar indicat. Deci nu. This does not sound like me.
As simple as that
Esti chiar pe feelingul meu
Si pe mine ma enerveaza rau de tot maimutareala. Uneori ma simt ciudat cand povestesc o faza d-asta si adaug “nu se pot comporta si ei ca oameni in toata firea?!”. Mi se pare ca sun ca o femeie de 50 de ani, dar asta e adevarul. Sa stii ca asta e motivul principal pentru care mi-am dezactivat facebook-ul. Poate erau de vina “prietenii” mei, insa din 20 statusuri, daca 1 era nu inteligent, ci macar cat sa nu iti vina sa dai X mai repede la tab, era mareee minune.
P.S.: te asigur ca poate fi mult mai rau. Sunt oameni care se maimutaresc de felul lor, cu orice fel de persoana, nu doar cu cea iubita. Doar stii prototipul “iubirica [asta fiind bff-ul ei drag], vii cu mine sa fumam o tigarica? Acolo pe bancuta, da.”
Doamne, nu, astea cu iubirica, țigărica, nu, nu vreau să mă gândesc la ele
oamenii*. nu ai functie de edit
Adevărat. Nici eu nu mă simt prea bine când le aud şi nici nu pot să înţeleg rostul acestor apelative. În ziua de azi “te iubesc” şi a pierdut importanţa, apare peste tot şi probabil singurul lucru care determină anumite persoane să procedeze aşa ar putea fi dorinţa lor de a şi construi o imagine falsă, un neadevăr poate deveni adevăr în mintea lor dacă repetă cuvântul îndeajuns de mult.
Cred că rostul lor e ca fetele/femeile să arate cât sunt de sensibile și delicate ș.a.m.d. Habar n-am, cert e că poți să fii feminină și senisibilă etc. fără să-ți strigi iubitul în tot felul
Cât despre ”te iubesc”, așa e, din păcate. A ajuns ca un salut în multe cazuri, e spus deseori mecanic.