Fiindcă nu mai pot

cum sa ti o ora de dirigentie

Mai întâi înveți limba română și pe urmă.

carti da spaniola

Fă-mi plăcerea și ia una de română întâi.

am invata sa innot putin

Ce zici, acum înveți și niște gramatică?

luciafarul poeziei romanesti

De ce să-i citești poeziile în situația ta? N-o să înțelegi.
P.S. E „patinoar”, nu ”patinuar”, FYI :)

melodia tea antalnit an cimitir

Tu nu ar trebui să ai internet. Seriously. Mi-e frică de tine.

 

Lecția de gramatică

Așa cum știu cei care mă cunosc și cum am menționat și în pagina Despre mine, mie îmi place să vorbesc cât mai corect românește și, deși  destul de rar atrag atenția în conversații persoanelor din jur, se întâmplă să îmi apară un zâmbetuț ușor ironic în colțul gurii când e vorba de greșeli flagrante sau să oftez în sinea mea atunci când e vorba de o chestiuță mai sensibilă, pe care cea mai mare parte a oamenilor o neglijează parțial sau complet. Nu susțin niciun moment că știu și aplic în mod corect toate normele gramaticii limbii române; cu toate astea, las modestia de o parte și știu că vorbesc destul de corect în general. Când nu sunt sigură de o chestie, încerc să o evit, iar dacă nu pot, atunci menționez că nu stăpânesc destul de bine cuvântul/expresia/regula și accept cu mintea deschisă să mă lumineze cineva dacă se poate.

Am observat de-a lungul timpului că oamenii au o problemă atunci când vine vorba să exprime posesia în situații de genul ”a/al cărui/cărei”. Și eu mai stau uneori 30 de secunde și zic în minte ceea ce vreau, ca să fiu sigură că am făcut acordul corect, poate nu e cea mai simpluță chestie și mă gândesc că dacă articolul ăsta ajută măcar o persoană să înțeleagă cum se face acordul, tot e bine :D Nu de alta, dar am văzut greșeala asta și în anumite articole din ziare online etc. Nu se face, ok ? :)

Regula e de fapt clară: acordul se face încrucișat (albastru cu albastru, roșu cu roșu :P) . Să luăm un exemplu simplu: avem o fată care are prietene și prieteni, ok? Este corect să spunem:

-  fata a cărei prietenă, fata al cărei prieten, fata ale cărei prietene, fata ai cărei prieteni - ”cărei” este forma de genitiv, feminin, singular a lui ”care”, deci rămâne nemodificat dacă nu am schimbat substantivul ”fata”, căci ea e posesoarea; a – feminin, singular,  al – masculin, singular, ale – feminin, plural, ai – masculin, plural

Acum, dacă avem mai multe fete care au prieteni și prietene, vom spune:

-  fetele a căror prietenă, fetele al căror prieten, fetele ale căror prietene, fetele ai căror prieteni – ”căror” este forma de genitiv, masculin/feminin, plural a lui ”care”; cu a/al/ale/ai ne-am lămurit mai sus :)

Să trecem și la un băiat/ mai mulți băieți.

- băiatul a cărui prietenă, băiatul al cărui prieten, băiatul ale cărui prietene, băiatul ai cărui prieteni  –  ”cărui” e forma de genitiv, masculin, singular a lui ”care”; idem :)

- băieții a căror prietenă, băieții al căror prieten, băieții ale căror prietene, băieții ai căror prieteni - identic ca și la fete, pentru că avem aceeași formă a lui ”care” și pentru feminin și pentru masculin, iar a/al/ale/ai nu depind de posesor, ci de obiectul posesiei :)

Nu știu cât de bine am explicat logica, dar sistemul ”încrucișat” e destul de eficient, zic eu. Sigur că fiecare poate să-nvețe ”algoritmul” în alt mod, poate mai comod, nici nu mai contează, atâta timp cât încercăm să ne exprimăm corect. Acum serios, vouă nu vă sună ca naiba mama a cărui băiat”? :(

Sper că articolul o să ajute persoanele care ajung zilnic la mine pe blog căutând ”cum se scrie corect” și nu numai :D

P.S. Sper să nu fi amețit vreuna din variante, atrageți-mi atenția dacă s-a întâmplat!

Nonbaie în nonArieşi

Nu am renunţat la blog şi nici nu mi-au tăiat netul. Nu am scris nimic nu pentru că am câştigat la loto cu biletul pus cu clasa (dar despre asta cu altă ocazie) şi am fugit pe o insulă (nu neapărat) pustie. Mi-aş fi dorit, dar nu, nu de asta nu am mai scris nimic.

Oook, astăzi vreau să vă vorbesc despre unul din piticii mei. Toată lumea are măcar unul, iar cine zice că nu are: ori nu ştie, ori nu vrea să recunoască. Eu am mai mulţi, dar unul din ei este piticul grammar freak, cum l-am numit eu. Îmi place să vorbesc şi să scriu corect măcar în română şi, deşi nu le ştiu eu pe toate şi mai greşesc din când în când, piticul meu începe să urle şi să bată din picioare când aude sau citeşte nişte enormităţi. Aşa a făcut şi azi când citeam pe caietul unei colege şi am dat cu ochii de o chestie superfaină:

Baia de Arieşi. Ok, nu are mare legătură cu gramatica, but still. Eşti clasa a XII-a şi habar n-ai cum se scrie chestia asta? Bun. N-ai ureche  muzicală să-ţi dai seama că i-ul ăla din final e o iluzie, daaar, se presupune că am învăţat în anii ăştia de şcoală că Arieşul, fir-ar el să fie, e un râu. Ce naiba, măăă? Deci este un Arieş. Punct. Nu doi Arieşi, nu un Arieşi, nu Arieşi. Punct.

Ok, mai erau nişte “aragaze” acolo, dar am început să accept ideea că DOOM 2 îi protejează pe cei care nu vor sau nu pot să înveţe nişte reguli şi atunci trebuie să simtă şi ei că vorbesc corect, vezi “eu continui” în loc de “eu continuu”, acceptarea “aragazelor” pe lângă “aragazuri”, clasei “a-ntâia” pe lângă “întâi” şi aşa mai departe.

Ce mă enervează serios însă, este faptul că lumea îl desparte pe non de restul cuvântului. Săracul. Am căutat pe Google nonstop, iar el mă întreabă dacă am vrut să scriu non stop. Eşti tâmpit? Nu, nu am vrut să scriu non stop. Îmi merge bine space-ul. Nici non-stop n-am vrut să scriu. Am vrut să scriu legat că sunt şmecheră. Aşa scriu eu, legat: nonstop, nonconformism, nonvaloare, nonşalanţă, nonculoare, nonexistenţă, nonsens, nonmaterie, nonformal, nonficţional, nondiscriminare, nonfigurativ, nonprofit şi nu mai ştiu acum. Pentru că aşa se scriu ele în limba noastră cea dulce, legat!

Gata, mi-am trimis piticul la culcare. Sper să doarmă o perioadă lungă de timp! :)