Povestea uşii schimbate prea devreme

Astăzi sunt tristă. Şi nu pentru că a început ultimul semestru din viaţa mea de elev sau pentru că aud ticăitul ceasului care îmi spune “Vine bacul!”. Nu de asta, ci pentru că mi-au schimbat uşa sălii de clasă în care învăţ. Da, da, ştiu că sună ciudat şi neimportant, că în fond “ce mare brânză, e doar o uşăăă…”, dar acea uşă nu era doar o uşă. Era cea mai frumoasă uşă din tot liceul şi asta pentru că era unică.  Pentru a înţelege bine povestea ne vom întoarce în urmă cu 3 ani şi jumătate.

Aşadar, când am intrat eu prima dată în liceu cu dosarul de înscriere am făcut cunoştinţă, printre altele, cu o un tablou foarte mare şi tare interesant, întruchipând câţiva copaci, plante şi alte elemente ce te duceau cu gândul la biologie. Ei bine, tabloul ăla avea drept pânză o uşă, despre care am dedus imediat că dă fix în laboratorul de bio. Mi-a plăcut ideea, dar nu mă încânta să învăţ într-un laborator, aşa că am trecut mai departe şi din acea zi şi până în prima zi de şcoală din clasa a IX-a am cerut fierbinte două lucruri, şi anume: să nu am diriginte (adică nene) şi să nu învăţ în laboratorul de biologie. Sigur, aşa cum vă închipuiţi deja, m-am procopsit cu un dirig de mamă-mamă, prof de mate pe deasupra şi am învăţat fix în laborator. În ciuda animalelor cu care convieţuiam în fiecare zi🙂 – nu e niciun fel de ironie, pentru că îl aveam pe papagalul Coco (căruia i-am adus şi o parteneră ca să facă linişte), pe porcuşorul (de Guineea) Mitică, pe cei 4 hamsteri fără nume şi pe cei mulţi peşti din acvariu, de asemenea fără nume – am început să mă simt superbine în laborator şi mă întristam la gândul că nu aveam să mai învăţ acolo în clasa a X-a.

Eh, au trecut aşa clasa a X-a – când am învăţat în cele mai oribile săli din liceu, pe la subsol, de unde ieşeam ca liliecii după 6 ore de şcoală- şi a XI-a, când am avut o sală de Doamne-ajută, dar şi aia la subsol.

În toamnă, când am început clasa a XII-a, am avut plăcuta surpriză de a afla că vom învăţa din nou la P3 (în traducere – Parter 3, adică laboratorul) şi cum acum nu mai erau animale, aveam parchet nou şi termopane, totul suna promiţător. Au vrut ei să ne mute în corpul-nou-cel-rupt-de-lume, încercând să ne flateze cu “voi sunteţi mai paşnici şi cuminţi, nu spargeţi nu rupeţi”, dar i-am asigurat că dacă ne despart de P3-ul nostru – cu care “we have a history!” ce naiba! – putem să şi spargem dacă ne concentrăm. Aşa că am rămas pe poziţii, bucurându-ne de oaza noastră, de florile mai numeroase decât noi, de vitrina cu tot felul de pietricele şi alte mostre de chestii importante pentru biologie, dar mai ales cu spoturi şi oglinzi, în care noi, cele multe domnişoare, ne putem aranja suviţele rebele şi toaletele neuniformizate în culoarea prunei, dar despre acest subiect în alt post.

Ne întoarcem acum în ziua de 7 februarie 2011, când am ajuns la şcoală şi, în stilul Simonei Pătruleasa, ŞOC! Uşa noastră pictată cu grijă de profu’ de bio fusese smulsă din balamale (nu şi din inimile noastre, desigur), alături de multe alte colege de teapa ei. Nu am primit explicaţii, dar nu e greu de înţeles, lucrurile mai trebuie modernizate, desigur. Nu puteau totuşi să mai aştepte câteva luni, să terminăm şi noi? Măcar să nu ştiu că a fost renegată în asemenea hal şi înlocuită cu o uşă de o calitate îndoielnică, o nuanţă de lemn, cireş închis, tristă şi care – culmea culmilor! – se mai deschide şi în sens invers! Poate îmi dau dau cu uşa-n cap mâine dimineaţă.

De asta sunt tristă azi, da? În orice caz, eu o să-mi amintesc de ea mereu (asta a sunat ca “dar eu mă voi gândi la ei mereu” din melodia aia a surorilor Bambi, dragele de ele), la fel cum îmi amintesc şi de uşile capitonate din liceul în care am făcut gimnaziul, dar asta e altă poveste.😛

Cheers!

P.S. Promit că încerc să fac rost de o poză ca să ştie toată lumea ce drăguţă era : ))

5 thoughts on “Povestea uşii schimbate prea devreme

  1. Uh, Claudia😦 Na, înţeleg că lucrurile se mai schimbă, dar mie tot o să-mi rămână imaginea lor în minte mereu, ştii. Sunt parte dintr-un întreg🙂

    Laura, mă bucur🙂 :*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s