Dimineţile mele

Eu sunt o persoană matinală, dacă sunt întrebată care e momentul meu favorit din zi răspund fără să stau pe gânduri: dimineaţa! Niciodată nu am fost genul de copil care să doarmă până târziu, poate pentru că în subconştient asociam chestia asta cu o pierdere de timp. Nu merg pe ideea “O viaţă am şi pe aia o dorm?” pentru că somnul e mai mult decât important ca să mai avem o viaţă, dar nu văd de ce aş dormi 12 ore, dacă sunt odihnită după 7 sau 8. Înseamnă să pierd aiurea 4-5 ore, pe care aş fi putut să le folosesc mai productiv. Am suferit pe tema asta când eram mică, mai ales în vacanţele de la bunici pentru că toţi prietenii mei se trezeau pe la 11, iar eu mă plictiseam teribil până atunci.Nu ştiu alţii, dar eu funcţionez cel mai bine dimineaţa, atunci pot să lucrez bine câteva ore fără niciun refresh, aşa că îi mulţumesc destinului că în viaţa mea de elevă am fost nevoită să învăţ după-amiaza un singur an şi mi-a ajuns pentru următoarele două decenii cel puţin😛

Ei bine, în ziua de azi, dimineţile mele se împart în general în trei categorii: dimineţi ok-ce-am-la-micul-dejun?, dimineţi ah-unde-naiba-am-pus-elasticul-ăla? şi dimineţi mmm-ce-miros-de-cafea-vine.

Dimineţile ok-ce-am-la-micul-dejun? – sunt majoritatea dimineţilor din timpul săptămânii, în care mă trezesc la timp, în care reuşesc să mă mobilizez fără prea mult efort să ies din pătură şi în care, cel mai important, am timp: să mă îmbrac într-un ritm normal, să-mi pun singură să mănânc, eventual să-mi aranjez părul mai altfel, să verific dacă nu am uitat ceva şi să ajung la o oră decentă la şcoală. În ultima vreme, oră decentă înseamnă cam 8.30, asta datorită faptului că am un orar destul de permisiv anul ăsta şi e aproape irelevant dacă ajung la începutul primei ore sau nu. Plus, suntem a douăşpea acum – ce naiba! – suntem şi-aşa suprasolicitaţi.

Dimineţile ah-unde-naiba-am-pus-elasticul-ăla? – sunt dimineţile în care creierul meu e pornit împotriva-mi şi nu vrea sub nicio formă să mă binecuvânteze cu nişte chef. Îl şi aud strigând: “Tu n-auzi că nu am chef azi? Nu vreauuuu!”, dar îl rog cu cerul şi cu pământul şi până la urmă pune plăcuţa cu “Open”. Asta se întâmplă pe la 7.30, aşa că încep să m-agit, fac toate lucrurile în fugă şi evident că nimic nu mai e acolo unde l-am lăsat cu o seară înainte, nici măcar amărâtul ăla de elastic de păr cu care trebuie să-mi stăpânesc coama zbârlită. Noroc că dimineţile de genul ăsta trec repede🙂

Dimineţile mmm-ce-miros-de-cafea-vineeeeei, astea sunt cele mai frumoase dimineţi. Sunt dimineţile de weekend şi vacanţă în general sau în care nu merg la şcoală din diverse motive. În astfel de zile am timp să lenevesc câteva minute, să mă binedispun, să-mi iau micul dejun cu calm, iar apoi să adaug nişte cofeină la toată povestea asta. De cele mai multe ori îmi beau cafeaua în faţa calculatorului, îmi verific mail-ul şi mă pun la curent cu ce se mai scrie pe bloguri, iar dacă nu e weekend mai trag cu urechea şi la câte un matinal drăguţ de la TV. Uite aşa îmi intru în ritm şi pe nesimţite îmi vine cheful să mă apuc de învăţat.

În mare, cam astea ar fi, fără să discut de implicaţiile şcolii asupra stării mele de spirit în dimineţile din prima sau a doua categorie. Mă gândesc că o să revin asupra articolului ăstuia din toamnă, când viaţa de studentă o să aducă noi schimbări şi, pe lângă alte aspecte, cel mai probabil o să se adauge o nouă categorie: dimineţile uh-iar-am-curs-de-la-7.30. Can’t wait🙂

Cheers!

Sursa foto

3 thoughts on “Dimineţile mele

  1. Sunt total de acord cu tine. Pana intr-a 12a functionam extrem de bine dimineata, dar toate s-au schimbat ajuns la facultate. Pe primul semestru am rezistat cu stoicism la cateva cursuri de la 7:30, apoi incet incet conditia mea s-a degradat…pe semestrul 2 mai rarut si anul asta …pfff durere, desi nu am avut nici o ora de la 7:30 cel putin 80% dintre dimineti au fost teribile (cea mai mare satisfactie e ca ai mei colegi de camera aveau mereu mai devreme decat mine :)) ). Semestrul asta se prefigureaza iar un noroc imens lipsit de ore de la 7:30…cu toate astea cred ca o sa am in continuare probleme cu trezitul :-<

    Traiasca cafeaua!

  2. Eh, eşti norocos🙂 Parcă întrevăd nişte probleme cu trezitul de la anul, dar mă consolează ideea ca mai am o vară până atunci🙂
    Cât despre cafea, trăiască!, dar pe mine nu mă prea ajută cu trezitul. Cafeaua pentru mine e pură plăcere şi o chestie de răsfăţ : ))

  3. Pingback: Good morning, sunshine! « Fingerprints

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s