Aaa, trebuia să ne luăm notiţe?

Unul din lucrurile de care mi-a fost puţin teamă când am început liceul a fost trecerea brutală de la româna din gimnaziu la cea pe care aveam s-o studiez patru ani. Ştiam că dacă în generală ne-am axat mai mult pe gramatică, iar literatura se rezuma la să-învăţăm-comentariile-pe-de-rost-şi-să-sperăm-că-nu-ne-pică-imnul-doina-sau-baltagul, lucrurile aveau să se schimbe în liceu. Şi evident că s-au schimbat. Pe cât de pregătită spiritual eram, pe atât de amuzante au fost primele ore de română din liceu.

Prima şi prima dată am dat testul iniţial, evident. Sau predictiv, cum este el cunoscut prin alte părţi. Îmi amintesc că am luat notă bună, oricum era aproape irelevant, dar voia şi profa să-şi facă o idee. Nu ştiu ce i-au transmis ei foile alea mai mult sau mai puţin scrise, dar următoarea oră, ora de predare, cu siguranţă i-a înlăturat orice îndoială: eram praf! Noi eram obişnuiţi să ni se predea. Eram obişnuiţi să ni se spună ca la grădiniţă: “Acum scrieţi! Acum ascultaţi!”. Ba mai mult, ni se părea perfect normal să ni se repete fraza de şapte spre opt ori dacă domniile noastre au rămas în urmă că aşa făceam noi la şcoală. Aşadar, din cele 45 de minute câte avea ora, noi am ascultat-o pe profa timp de 25, cu mare atenţie şi fără să consumăm pasta de la pix. Dânsa, femeie cu experienţă, nu cred că a fost şocată de acest aspect; ba mai mult, chiar cred că se amuza copios pe interior, deşi pe faţă a luat o mină serioasă. Nu ne trecuse prin cap nici măcar o secundă că ar trebui să încercăm să notăm ceva din ce vorbeşte, pentru că noi eram convinşi că urma să ni se spună când trebuie să scriem. În loc de o astfel de atenţionare am primit ca un pumnal în moalele capului întrebarea:

“Dar voi sunteţi aşa deştepţi încât ţineţi minte totul, nu vă notaţi nimic?”

Ce a urmat vă închipuiţi: caiete foşnind, capace de pix pocnind şi copii stresaţi care au început să scrie 20 de minute continuu, încercând în van să prindă tot ce spunea profa. După a ei privire dezaprobatoare ne-am dat seama că nici să scriem tot ce spune nu e rentabil, iar după vreo două săptămâni deja ne cam intrasem în ritm. Eu, cel puţin.

Pe atunci, experienţa a fost dureroasă, pentru că e al naibii de greu să înveţi să-ţi iei notiţe, să înveţi să selectezi informaţia, să o treci prin filtrul gândirii tale şi aşa mai departe. Dar a meritat, iar acum e doar o amintire amuzantă din anul nostru de boboci🙂

 

3 thoughts on “Aaa, trebuia să ne luăm notiţe?

  1. a 9 a? aaa pai la noi asta se intampla si acum!
    daca as scrie numai cand zice profa “scrieti” as avea doar 5 pagini tot anul!… bine hai cu 5 pe semestrul 2… 10 pagini.
    ahahhahaha

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s