Pseudoplăceri

Mă uitam ieri pe un blog cu reţete raw vegan, pentru că o văzusem pe posesoara sa la emisiunea lui Carmen Brumă, Spa-ul de duminică parcă îi zice. Ei, şi dând eu o raită virtuală pe acolo văd un titlu: “Tort de fructe de pădure cu blat de cafea”. Acum, eu de ceva timp sunt oarecum pasionată de nutriţie şi mă interesează să mănânc cât de cât sănătos, îmi place să mă uit pe bloguri culinare şi îmi place să trag cu ochiul şi pe cele care promovează mâncarea nepreparată termic. Nu pentru că am în plan să devin vegetariană, vegană, sau să mănânc raw, ci pentru că unele chestii, pe lângă că sunt sănătoase, nu au cum să nu fie bune, după ingredientele folosite. Când am văzut titlul ăsta însă, mi-am dat seama că e ceva suspect la mijloc. De ce? Păi pentru că nu am văzut până acum reţete de genul ăsta să promoveze, printre altele de astea “nocive”, cafeaua.

Exact aşa cum m-am gândit, nu era vorba de cafeaua adevărată, ci de INKA, sau cafea de cereale, cum era trecută ea acolo (şi în multe alte locuri). Bun. Hai să lămurim ceva: nu există cafea de cereale! Cafeaua este cafea şi punct. Pe sistemul: ori e cafea, ori nu mai e, ca să cităm din clasicii în viaţă. Cafeaua este o băutură de culoare neagră obţinută din boabe de cafea, obţinute din arborele de cafea. Fără alte cereale. Inka este un înlocuitor de cafea, obţinut, într-adevăr din cereale, cicoare şi sfeclă de zahăr. Ei zic că “mimează gustul şi aroma cafelei”. Da, sigur.

Hai să vă zic ce părere am eu despre băutura asta în particular şi despre înlocuitori în general. După mine, e vorba de nevoia noastră continuă de a ne convinge, atunci când vrem să renunţăm la lucruri care ne fac rău într-o anume măsură, că există înlocuitori pentru orice. E un proces psihologic speculat la maxim de marketeri. Pentru că dacă aţi băut Inka, ştiţi bine că nu are nici în clin, nici în mânecă draga de ea cu cafeaua. Dar merge să guşti din ea, e neagră şi fierbinte şi zici: “vaaai, ce bună e, parcă nici nu-mi trebuie cafea!”. Aha, bine.

Aceeaşi chestie este valabilă şi la cafeaua decofeinizată, e valabilă şi la berea fără alcool şi probabil la multe alte lucruri care nu-mi vin în minte acum. Eu am încercat “experienţa cafea decofeinizată”, care oricum e mai satisfăcătoare decât “experienţa inka”, pentru că măcar are gust şi aromă de cafea, dar oricât aş lucra cu al meu psihic, nu pot să mă mint singură. Nu, aceste băuturi nu pot suplini lipsa cofeinei şi, personal, nu mai văd sensul acestei lupte cu mine, când tot ce obţin din chestia asta nu mai e nici măcar o pseudoplăcere. Pentru că da, pentru mine cafeaua e o plăcere. Pot să trăiesc fără ea, pentru că am încercat, nu e vorba nici de dependenţa de gest, că pe asta o pot trata cu o cană de ceai, ci pur şi simplu e un moment de răsfăţ de care mă bucur în fiecare zi, în linişte şi pace.

Uite cum am ajuns să scriu despre relaţia mea cu licoarea neagră, deşi ideea postului era alta. Ideea era că noi, oamenii, avem tendinţa de a ne păcăli creieraşul cu tot felul de nume de astea interesante: “cafea de cereale”, “cafea decofeinizată”, “bere fără alcool”. Păi cafeaua nu se face din cereale, cafeaua fără cofeină nu mai e cafea în sensul cel mai propriu al cuvântului, iar berea este o băutură cu alcool, prin definiţie; fără alcool este o băutură din orz, hamei şi din ce se mai face ea. Probabil că strategia asta funcţionează la multă lume, că altfel nu ar mai fi atât de folosită, dar mi se pare că subliniază perfect slăbiciunile noastre şi faptul că nu suntem în stare să renunţăm la cafea/bere/orice altceva care se încadrează fără să ne păcălim cu tot felul de substitute, fără să încercăm să ne procurăm plăcerea, devenită acum pseudoplăcere, pe care acelea ne-o ofereau din alte surse, mai puţin păcătoase, să zicem.

Aşadar, dacă ne place şi nu ne face rău, să bem (în limita bunului simţ, evident!), iar dacă ne face rău şi vrem să renunţăm, să spunem că bem inka, nu cafea de cereale, doar ca să auzim cuvântul “cafea” acolo🙂

Poftă bună la cafea/decofe/inka mâine dimineaţă🙂

 

 

4 thoughts on “Pseudoplăceri

  1. You go, girl! Si eu iubesc Cola, cat o fi el de nociv si stiu ca ( ) Cola Zero/Light nu e la fel cu Cola clasic😀.
    Cafea nu beau (numa’ machiatto) si cand aud de combinatia cicoare + sfecla de zahar, se cam zbarleste parul pe mine.

    • Eu nu beau Cola decât la ocazii, aşa că sincer nu prea ştiu cât de tare se simte diferenţa; îmi închipui însă că există🙂 Personal, apreciez oamenii care recunosc şi îşi asumă aceste “mini-vicii”, în frunte cu mine😀
      Să ştii că nu are gust aiurea şi cică ar avea şi ceva efecte benefice nu ştiu pentru ce; dar nu are gust de cafea, nu e cafea, ce să mai încolo şi-ncoace!😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s