Non, je ne regrette rien

M-am gândit şi m-am tot gândit ce aş face eu dacă m-aş trezi mâine dimineaţă cu o putere supranaturală, respectiv de a mă întoarce în timp şi a face mici sau mari schimbări pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale ale vieţii mele. După toată această cugetare am tras şi nişte concluzii şi am zis să le pun pe hârtia aiasta virtuală, ca nu cumva să le uit şi să mai pierd timpul cu altă ocazie gândind la ele.

Mai întâi şi mai întâi, m-am gândit să mă întorc la grădiniţă şi să nu mai fiu aşa fraierică. Pentru că voi nu ştiţi, dar eu îi dădeam sandvişul meu unei colege pe care o credeam când îmi zicea că nu are “decât două ouă şi o ceapă în frigider”, iar eu rămâneam nemâncată până la prânz; nu o făceam doar din milă şi bunătate, ci pentru că îmi zicea că “o să mă spună lu’ doamna” şi mi-era teamă ca doamna să nu mă creadă egoistă. Până s-a prins mama şi mi-a spus că dacă nu rezolv singură situaţia, o să vină ea la grădi. Cum aveam personalitate şi eram mândră de mică, n-am vrut să mă facă de râs şi am luat atitudine. Dar apoi m-am gândit că de fapt nu vreau să schimb nimic din perioada aia. Pentru că din experienţa mai sus prezentată am în învăţat că, la scară mai mare, oamenii pot fi parşivi şi pot recurge la tot felul de matrapazlâcuri ca să obţină ce vor, iar eu trebuie să fiu atentă şi să nu mă las fraierită.

Pe urmă m-am gândit că poate ar fi fost mai bine să nu mă transfer la altă şcoală în clasa a cincea. Printre altele, n-aş mai fi pierdut atât de mult timp pe drum, dar, mai important, nu aş mai fi schimbat colectivul de colegi. Bine, eu am încercat şi atunci să mă împotrivesc, am încercat să-mi sensibilizez mama personală cu lacrimi amare, că nu şi nu, pe mine să nu mă despartă de colegi! [Acum, între noi fie vorba, lacrimile erau cam de crocodil, că mă simţeam specială că eu “mă duc la colegiu”.] Dar pe urmă mi-am dat seama că experienţa asta m-a responsabilizat, m-a făcut să cresc armonios, să mă maturizez la timp. Dacă nu aş fi schimbat şcoala, mai mult ca sigur că nu aş fi ştiut atâta gramatică acum şi cu siguranţă că n-aş mai fi ajuns la liceul la care sunt. Deci nu, nu regret nimic!

Am mai cugetat eu aşa că liceul la care am ajuns a avut şi el dezavantajele lui, dar m-aş întoarce eu în timp ca să aleg altul? Aici am avut ocazia să cunosc oameni speciali şi oameni total neinteresanţi şi de la toţi am învăţat câte ceva. Tot aici mi-am lărgit orizontul, m-am copt la minte şi mi-am pus la punct sistemul de valori. Mi-am confirmat bănuielile conform cărora poţi “mirosi” oamenii frustraţi de la o poştă dacă eşti puţin atent şi m-am convins că nu merită să-ţi pese chiar de toată lumea; în fond, apa trece, pietrele rămân. Cu siguranţă da, aş alege la fel!

Mi-am pus sufletul pe tavă de multe ori şi mi-a părut rău mai târziu, dar aşa am învăţat cât să dau şi cât să aştept înapoi; am învăţat cum să aleg oamenii pe care îi păstrez în jur, aşa că nu aş schimba nici măcar una din experienţele mai mult sau mai puţin dureroase de până acum. Pentru că tot ceea ce am trăit până acum reprezintă o parte din mine, fără de care eu nu aş mai fi eu.

Sunt tot ceea ce am trăit până acum şi “sunt suma oamenilor pe care îi cunosc”. Et je ne regrette rien!

Dar voi, voi regretaţi? Voi aţi schimba ceva dacă aţi avea puterea?

*Asta ca să nu credeţi că ştiu numai muzici în spaniolă😛

4 thoughts on “Non, je ne regrette rien

  1. Miss, sunt total de acord cu tine!!

    E ca in zicala aia romaeasca : “Din greseli inveti!”.
    Eu regret cateva chestii, de fapt una si cred ca stii la ce ma refer, dar, cine stie, poate candva imi voi da seama ca e bine asa. Ma bucur ca am trecut peste acel regret cu optiunea pebtru liceu si ca mi-am dat seama ca aici am facut si altceva, si am aflat si chestii interesante pe care altfel nu cred ca aveam cum sa le aflu, de citit am citit si nici cu limbile straine nu stau rau.🙂

    Ma bucur ca te simti asa! Big hug.
    Si melodia e suuuuper faina!!

  2. Mi-a aparut pe blog postarea ta noua…de fapt doar titlu. Si primul gand a fost sa dau click sa ascult melodia :)) Simteam ca ai postat-o.

  3. @Iulia – sunt convinsă că o să-ţi dai seama foarte curând că e bine aşa cu chestia aia, ai să vezi. Cât despre liceu, ia gândeşte-te tu că dacă nu veneai aici, nu ne mai cunoşteam. Eeee? : ))

    @Clove – era imposibil să lipsească; se potriveşte perfect, plus că muzica e superbă, vocea e superbă, melodia e superbă.🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s