Cinci produse …

… care ne-au făcut viaţa mai uşoară! De ceva timp, centrala mea termică are o criză de personalitate, aşa că apa caldă funcţionează doar la baie şi asta după rugăminţi fierbinţi şi prin nişte tehnici de “păcălire” a respectivei. Ei bine, sper ca mâine să se rezolve problema ca să nu mai stau cu un morcov în diverse părţi ale corpului, măcinată de gândul că în orice secundă îmi poate administra un duş rece. La propriu.

Ehee…şi tot reflectând eu la această problemă de maximă importanţă, mi-au venit în minte nişte produse aparent banale, pe care le utilizăm cu regularitate astăzi şi fără de care viaţa noastră n-ar mai fi fost atât de comodă, să zicem.

1. Absorbantele – pentru că fac parte din viaţa noastră, a fetelor, vrem-nu vrem şi sunt comode şi practice şi igienice şi ne simţim în siguranţă datorită lor. Nu zic că n-aş fi putut trăi fără ele, dacă nu cunoşti ceva nu are cum să-ţi fie indispensabil, doar că ar fi fost mult mai neplăcut. Îi mulţumesc sincer inventatorului/inventatoarei lor, chiar dacă iniţial le făcuse doar pentru artiste.

2. Scutecele de unică folosinţă – cu astea nu am încă experienţă, dar…viitorul sună bine, ca să mă exprim plastic🙂 O compătimesc sincer pe mama şi la fel şi pe celelalte femei care au crescut copii acum mai bine de 15 ani, cu scutece de bumbac, fierte şi sterilizate şi tot ce mai implică. Ce mă bucur că m-am născut mai încoace.

3. Batistele de hârtie/şerveţelele de nas – nu ştiu alţii cum sunt, dar eu de prin ultimul an de grădiniţă n-am mai folosite batiste de bumbac. Atunci nu mi se părea chiar aşa trist, dar acum nu-mi mai sună bine deloc. Astea din hârtie sunt comode şi igienice şi, deşi nu ştiu cât câştigă copacii la afacerea asta, eu mă bucur de ele zilnic. Îmi amintesc că în clasele mici aveam controlul zilnic: unghiile tăiate şi curate şi două batistuţe în buzunar. Cam jumătate din clasă foloseam din cele de hârtie. Mulţumesc şi pentru astea!

4. Pixurile cu gel – să nu credeţi că am în cap numai d-astea de igienă! Am fost învăţată să scriu cu stiloul şi, să vă fac o mărturisire, plănuiesc să reiau activitatea într-un viitor nu ştiu cât de apropiat, din diverse motive. Dar pixurile sunt mai practice şi mai rapide şi mai puţin predispuse la a păta. Problema e că uneori vrei (adică eu, cel puţin) să scrii ceva care să pară puţin mai sofisticat, dar nu atât de sofisticat încât să înmoi peniţa în Pelikan (da, cerneala copilăriei!). Sau vrei doar să alunece pixul pe hârtie mai uşor decât se întâmplă la cele cu pastă. Şi atunci: trăiască pixurile cu gel! Sunt mai comode şi reprezintă o soluţie de compromis destul de satisfăcătoare, zic eu.

5. Ramele de ochelari din plastic – eee, asta e pentru avizaţi, ce să facem. E vorba de cei de vedere, să ne înţelegem. Pentru mine, mioapă that is, este crucial să am ramele ochelarilor din plastic. Nu, nu de fiţă. Primii mei ochelari au avut ramă de metal, cu binecunoscutele perniţe care se sprijină pe nas, deci nu îmi dau cine ştie ce aere; ba chiar sunt unele rame metalice care mi se par mai faine şi mai chic, deci nu asta e problema. Am o piele incredibil de fraieră (a se citi “sensibilă ca naiba”), aşa că nici acum, după patru ani de când am trecut la cele de plastic, nu mi-au dispărut urmele lăsate de ele (ele, perniţele adică). Nu mai vreau, mulţumesc. Deci, viaţă fericită urmaşilor celui/celei care a venit cu ideea asta.

Eh, uite cam astea sunt alea cinci care mi-au venit în cap aşa ca fulgerul şi sunt convinsă că mai sunt. Dă cineva mai mult?😛

Sursa foto.

6 thoughts on “Cinci produse …

  1. deodorantul [chiar daca inca unii nu l-au descoperit pe planeta lor )], aparatul foto [pentru amintiri care te fac sa zambesti], sosetele [nu stiu, eu am o feblete pentru ele. nu suport picioarele reci ) ], ciocolata [!!!vesnica!!!], oglinda s.a.m.d.

    • Da, da, iar deodeorantul trebuie neapărat popularizat.Mai ales dacă te afli în situaţia să circului des cu metroul sau alte mijloace de transport în comun şi vrei să nu te întrebi de ce e spaţiul prea mare în jurul tău😛

  2. Ce ochelari cu rama de plastic ai acuma de nu iti lasa urme? Eu am cam ca ai tipei din poza si cand ii dau jos am un semn pe nas de parca m-ar fi batut cineva. Motivul pentru care i-am facut pe astia a fost ca anteriorii (fara rama si cu pernite mici) imi lasau urme si erau demodati…
    Astia noi imi plac mai mult, dar lasa urme MULT mai adanci😦.

    • Eu am două perechi pe care le port alternativ. Nu e mare diferenţă între unii şi alţii în ceea ce priveşte forma acolo pe nas, aşa că nu cred că ăsta e motivul. Poate e vorba de felul de plastic folosit sau poate pur şi simplu eşti tu mai sensiblă la plastic decât la materialul din care erau făcute perniţele. Chiar nu-mi explic altfel.😕

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s