Adam şi Eva

Particip la concursul organizat de librăria online libris.ro şi blogul Cronicile Ancuţei.

 

Vi s-a întâmplat vreodată să întâlniţi o persoană total necunoscută pe stradă şi totuşi să tresăriţi în momentul în care privirile vi se întâlnesc? Să simţiţi un gol formându-se în stomac şi să aveţi senzaţia aia ciudată că vă ştiţi parcă dintotdeauna? Dacă nu, poate nu e timpul pierdut, iar dacă da…ce explicaţie aţi găsit? Dacă nu aţi găsit încă una, vă recomand să citiţi “Adam şi Eva”, romanul cel mai iubit de către autorul său, Liviu Rebreanu.

Cartea porneşte de la acceptarea ideii de reîncarnare şi a faptului că sufletul uman nu-şi poate găsi liniştea decât atunci când îşi întâlneşte perechea, când reîntregesc împreună cuplul androginic. Desigur, o viaţă pământească nu îi este de ajuns pentru acest lucru, aşa că i se “pun la dispoziţie” şapte; la sfârşitul ultimei vieţi, sufletul trebuie să-şi fi împlinit povestea de dragoste cu perechea sa, chiar dacă aceasta a durat o perioadă scurtă de timp, pentru a putea trăi în pace eternitatea.

Poate că romanul nu este o capodoperă din punctul de vedere al scriiturii, dar mie mi se pare că viziunea este extrem de interesantă şi îndeamnă la reflecţie. Oare filmul vieţilor o să mi se deruleze într-o singură clipire din ochi la sfârşit? Asta m-am întrebat eu citind “Adam şi Eva”, în ciuda opţiunii mele spirituale, pentru că sunt de părere că dacă începi să citeşti cartea cu mintea deschisă este aproape imposibil să nu-ţi pui nicio întrebare, să respingi complet ideea ei. Indiferent că eşti creştin, musulman, ateu, agnostic, filosof, om de ştiinţă, indiferent că eşti convins de existenţa unei divinităţi sau crezi în teoria Big Bang-ului, îndrăznesc să cred că măcar pentru o secundă îţi vei pune o întrebare de acest gen: “Oare…?”

Pe lângă subiect, un lucru care mi-a plăcut la această lectură a fost faptul că m-a plimbat prin şapte epoci diferite din istoria universală, lucru care m-a făcut să-mi doresc să aflu mai multe despre ele. Am fost deci în India, Egipt şi Mesopotamia, dar şi în Roma lui Tiberius, în Germania în jurul anului 1000, în Franţa din timpul revoluţiei şi, în final, în Bucureştiul nostru. În plus, m-a surprins plăcut modul în care “aluatul” din care este modelat personajul se schimbă de la un capitol la altul. Acum este un călugăr de o religiozitate fanatică, iar în capitolul imediat următor este un medic, ateu convins şi adept al revoluţiei franceze, făcându-te să te întrebi: sigur acesta e acelaşi suflet?

Aşadar, recomand cartea asta pentru că este o lectură plăcută şi captivantă, deşi e posibil ca unor cititori să li se pară că fiecare capitol se termină oarecum prea brusc. Mie asta mi s-a părut parte din farmecul romanului, unul din lucrurile care mi-au menţinut vie atenţia pe parcursul lecturii. În general, mi se pare că a reciti cărţi înseamnă a rupe din timpul alocat unor lecturi noi, dar, fiindcă sunt sigură că o voi înţelege puţin altfel mai târziu, voi reciti cu siguranţă “Adam şi Eva” .

 

13 thoughts on “Adam şi Eva

  1. Wow, m-ai facut super curioasa, una din cele mai interesante recenzii citite in ultima vreme. Parca a fost la Jurnalul National cartea sau confund eu? O sa o caut.

    • Uiii, mă bucur că te-am pus pe gânduri şi abia aştept să văd cum ţi se pare, dacă o s-o citeşti🙂 Şi nu, n-o confunzi, a apărut la Jurnalul.

  2. Pingback: Concursul Cupa Vieţii – Rezultate « Cronicile Ancuţei

  3. Pingback: Adam si Eva – Liviu Rebreanu – a saptea carte pe anul asta :) | Oana Kovacs

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s