Oh, cât ne iubim vecinii!

Statul la bloc poate fi uneori o adevărată aventură, o provocare în sensul cel mai propriu al cuvântului. Acum, nu ştiu voi, dar mie aşa mi-e un drag de vecinii mei, de numa-numa! Serios, mai că mi-ar venit să-i iau în braţe şi să-i pup când îi văd. Asta dacă n-aş fi ocupată cu concentrarea, căci încerc (în zadar, pare-mi-se) să le transmit cele mai nenobile mesaje energetice atunci când îi văd. Sper sincer, deşi cred că în van, să citească măcar unul din ei articolul ăsta şi să ia măsuri, că tare “frumos” mai e să convieţuiesc în aceeaşi scară de bloc cu ei (cu unii dintre ei, desigur). Pentru că da, acest articol le este dedicat şi adresat lor. Iacătă:

Vecinei de la parter, posesoarea căţeluşei – dragă doamnă, îmi sunteţi simpatică şi la fel şi căţeluşa, dar dacă aţi putea să o faceţi mai neatractivă pentru javrele în călduri cu care mă întânesc deseori când să intru în scara blocului, ar fi ideal. Nu mă înţelegeţi greşit, respect nevoile fiziologice ale patrupedului dumneavoastră, dar uneori mi-e frică să mă întorc acasă şi aş prefera să nu-mi fie. Vă mulţumesc!

Vecinului de la parter, cu probleme de comunicare – stimate domn, singurul motiv pentru care încă vă mai salut este că aveţi un număr considerabil de ani peste mine şi, din fericire, mama m-a educat, mi-a spus că “aşa se cade”. Aţi putea, vă rog, să faceţi efortul inimaginabil de a-mi răspunde la salut fără acea expresie sictirită pe care o afişaţi de obicei? Altfel, mă voi vedea nevoită să nu vă mai deranjez cu acest gest de politeţe, dar să nu-mi aud vorbe pe urmă că sunt o nesimţită needucată, care nu mai ştie ce e ăla respect pentru vârstnici. Ok? Acelaşi lucru e valabil şi pentru vecinul de la etajul unu.

Vecinului şi vecinei de la etajul doi – voi, voi pe care vă ştiu de când eram mică şi mă jucam cu păpuşile în faţa blocului, voi o să fiţi de vină dacă nu iau bacul, da? Nu ştiu cu certitudine care din voi e vinovatul, dar aş aprecia dacă aţi da volumul un pic mai mic atunci când ascultaţi muzică. Şi cum bănuielile mele înclină spre tine, draga mea, te rog din suflet să te gândeşti că ai fost ca mine şi că fiecare are ritmul său în care învaţă. Eu sunt mai old-school aşa şi nu pot să aprofundez Moromeţii pe beat-ul muzicii tale care se repetă la infinit. Mi-e greu să cred că ai aşa mari probleme cu auzul, de pot eu să aud muzica, la distanţă de două etaje, şi tu nu. Voi aprecia dacă-ţi revizuieşti atitudinea. Te pup.

Vecinului de la trei – domnule, eu nu sunt fumătoare activă. Şi v-aş fi recunoscătoare dacă nu m-aţi obliga să fiu fumătoare pasivă de fiecare dată când deschid fereastra. Nu am nimic împotriva faptului că dumneavoastră doriţi să fumaţi în dormitor, până la urmă faceţi ce vreţi în el că e dormitorul dumneavoastră şi al soţiei. Şi al câinelui, dar asta e altă poveste. Dar eu vreau să mă oxigenez când deschid termopanul, deci nu mai împărţiţi aerul contaminat cu mine, domnule, dacă fumaţi în dormitor! Că dacă fumaţi acolo, deduc că nu vă deranjează fumul, deci păstraţi-l că eu nu-l vreau; dacă vă deranjează, dar vă e atât de lene să mergeţi la bucătărie, apoi lăsaţi-mă să vă spun că nu meritaţi să trăiţi în colectivităţi. Am zis.

Vecinilor mei de la patru – sunteţi cei mai tari vecini-de-etaj posibili, da? Chiar dacă voi doi (hai că ştiţi voi care!!) mai daţi câte o petrecere zgomotoasă uneori, nu sunteţi cu mine pe palier, deci nu prea se aude; sunteţi simpatici, mă salutaţi primii, iar tu m-ai scos din dilema carcasei de calculator, deci we’re cool, da? În rest, vecinele cu papagali drăguţi sunt cea mai bună variantă de perete comun, iar vecina a cărei casă credeam că-i tot a mea când eram mică nu mai are nevoie de prezentare.

Celorlalţi, o seară bună!  Şi fie să avem o noapte liniştită, fără concerte de lătrat în jurul blocului!😛

Cheers!

Sursa foto.

5 thoughts on “Oh, cât ne iubim vecinii!

  1. Azi mi-ai dat de tastat la tine pe blog :)). Am si eu niste vecini, unu’ si unu’… As putea sa scriu un roman, da’ mi frica sa nu mi se ofere prea usor Nobelu’ pentru literatura pentru ca as avea ATATEA de zis! Trezesc atatea sentimente si mai ales INSTINCTE in mine!!! >:)

    • Oh, ajung să cred că astfel de vecini sunt special proiectaţi pentru a stârni cele mai…puţin nobile instincte în noi😛 Acuma, eu zic să-ncerci că nu-i strică nimănui un Nobeluţ acolo : ))

    • Hmmm, vecinul să tot aibă vreo 22-23, iar vecina e un pic mai mare, pe la vreo 26 cred. Muzică, tot ce se poate, house, rock, pop, ascultă cu siguranţă şi radio că urcam zilele astea pe scări şi se auzea. Noroc că nu e şi un Guţă&co. pe acolo🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s