Slinky Slinky

Cine ştie repede-repede la ce mă refer când spun Slinky? Hai să vă spun că nu vreau să muriţi de curiozitate. Ştiţi arcul ăla şmecher care coboară singur scările şi de vreo 60 de ani e folosit ca şi jucărie? Eu până de curând n-aveam idee că se cheamă Slinky – sau “Lazy spring” mai e numit – pentru că tot timpul i-am spus “curcubeu”, datorită culorilor în care venea.

Când eram mică îmi plăcea enorm jucăria asta, dar niciodată nu am avut eu una. De fiecare dată când mergeam acasă la verii mei, cum intram pe uşă, cum începeam să bat insistent din gene: “Îmi dai şi mie curcubeul, te rooooog?”. Asta pentru că era pe un raft prea sus pentru mine, că altfel l-aş fi înşfăcat fără jenă, fiţi convinşi. Ei bine, timpul a trecut şi plănuiesc să-mi cumpăr un Slinky şi eu cu prima ocazie, ca măcar acum să-mi satisfac “viciul” ăsta, haha!

De curând am aflat însă de la TV (de la ÎnTrecerea Anilor, ca să fiu precisă) cât de veche e istoria arcului coborâtor de scări şi m-am gândit să vă spun şi vouă cum a apărut, dacă nu ştiaţi deja. Bun. Jucăria asta a apărut din greşeală. Da, da, aţi citit bine. Un nene, pe numele lui Richard James, inginer naval, a scăpat din mână un arc (de oţel) cu care lucra şi a observat că tupeistul de arc a coborât singur de pe birou pe podea şi apoi a început să “se plimbe” singur-singurel prin cameră. Şi-atunci ce s-a gândit inginerul mai sus amintit: cum poate să transforme bucata de oţel în ceva mai interesant? Ssă-i dea viaţă cum s-ar spune. Aşadar şi prin urmare, în 1945 a lansat ceea ce avea să devină o cunoscută jucărie la nivel internaţional. Ceea ce la început era din oţel şi de culoare gri, astăzi este fabricată dintr-un plastic la fel de flexibil şi, aşa cum spuneam, în culorile curcubeului.

Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-aşa!🙂

Uite, uite, aşa arată azi, nu că e frumos? Când o să-mi cumpăr, o să vin strigând în stilul RObotzilor: “Aaaa meu, aaa meu, aaa meu, aaa meu, a meu!”😛

Voi aţi avut, mai aveţi, v-a plăcut?

Sursa foto.

16 thoughts on “Slinky Slinky

  1. 😀 Eu am avut ! Dar trebuie să recunosc că dacă nu m-aș fi uitat la Toy Story, n-aș fi știut cum îi zice. :))

  2. Si eu am avut..si tare rau imi pare ca i-am spart o bucata [nu stiu nici acum exact cum am reusit sa sparg plasticul ala extrem de moale si maleabil], pentru ca si acum, la 25 de ani, m-as mai juca uneori cu el :)))

  3. @Laura – chiar a fost amuzantă faza aia😛 Da’ nu mi-ai zis dacă ai avut Slinky🙂

    @Oana – surpriză a fost şi pentru mine, mă gândeam că cine ştie ce chestie sofisticată o fi când am auzit prima dată😀 Cu siguranţă ai fost în trend, bine că nu m-ai avut colegă de grădiniţă :))

    @Misce – n-am văzut Toy Story, dar plănuiesc. Am planuri măreţe pentru “după bac”😛

    @Bibliophile – eh, se mai întâmplă, dar n-are nimic, poţi să-ţi iei altul. Deşi eu chiar nu ştiu de unde aş putea cumpăra acum😕

  4. ahhhh❤ si eu am avut a meu a meu a meu! si acum ca mi-ai adus aminte, mi-am stors mintea vreo 10 minute gandindu-ma unde Dumnezeu l-am pus. Dar nu imi vine in cap si mai ca m-am enervat. OF! Cand o sa intru la facultate o sa imi cumpar unu nou :))

  5. OMG!!! Imi amintesc perfect “jucaria” asta. Din pacate am pierdut-o acum muuulti ani, dar tare as vrea sa o mai gasesc prin magazine. Mi se pare ca e perfecta pentru anti-stres :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s