Londra-Moscova cu escală la Casa Albă

Iar am luat-o pe câmpii şi n-am reuşit să-mi mai mobilizez degetele pe taste. Nu că n-aş fi avut despre ce să scriu, că subiecte sunt, slavă Domnului. Aş fi putut să scriu despre nunta regală, poate cel mai important eveniment din ultima perioadă, dar n-am vrut.

Ok, am văzut ceva din ea la TV, mi-a plăcut rochia (maxim!!, ca să mă exprim plastic) şi atmosfera şi câteva momente drăguţe ale mirilor şi sunt de acord că e un eveniment important pentru monarhie, dat fiind faptul că în viitor ei vor fi, la un moment dat, conducătorii regatului. Dar gata. De aici şi până la a-i urmări pe William şi Kate Catherine acum pas cu pas, e deja cale lungă. Ce mănâncă, unde pleacă în weekend, când se întorc, când pleacă în luna de miere, unde, cât îi costă, ce costume de baie îşi cumpără, când fac sex/dragoste, e deja prea mult! Dar dacă tot am scris un paragraf despre acest subiect încă fierbinte, trebuie să ştiţi că dacă mă năşteam în spaţiul potrivit şi cu câţiva ani mai devreme, probabil eu aş fi purtat acum câteva zile creaţia lui Sarah Burton. Aşa visa mama, să fie cuscră cu Diana, ce să-i fac?

Ehei şi dacă englezii avură motiv de petrecere, apăi nici americanii nu s-au lăsat mai prejos. Adică the Brits să se strângă în faţă la Buckingham plini de bucurie, iar ei să nu scandeze nimic în faţa Casei Albe? Nu, nu merge treaba aşa. Şi-atunci a murit Bin Laden. L-au omorât am vrut să zic. Acuma, eu înţeleg că tragedia de la WTC din 2001 i-a îngenuncheat într-o oarecare măsură şi da, e normal să-şi dorească dreptate. Dar nu ştiu, un om a fost omorât, iar alţii ies în stradă şi urlă de bucurie; e ciudat şi mi-e mie greu să digerez informaţia. Puteau să se bucure şi fără astfel de manifestaţii, să-şi sărbătorească în intimitatea caselor victoria, dacă o putem numi aşa. Nu de alta, dar dacă mă întrebaţi pe mine, tare mă gândesc că nu au făcut altceva decât să declanşeze în sufletele şi minţile discipolilor lui Osama diverse alarme. Sper să nu fie aşa, totuşi. Iar acum, dacă mă gândesc mai bine, tot aşa au făcut şi ai noştri în ’89, când Ceauşeştii au fost pur şi simplu ciuruiţi în ziua de Crăciun şi lumea sărbătorea. Nu ştiu, e ceva în gena umană probabil. Uite de asta îmi doresc uneori să studiez psihologia.

Până să ajung o nouă Freud însă, m-am hotărât să învăţ ruseşte, ca să ştiţi şi voi. Motivele este mai multe (e sub cincizeci, să ştiţi!), o să mă explic altcândva, dar cum termin cu bacul mă apuc să studiez alfabetul chirilic şi sper să nu renunţ prea uşor. Din fericire, mama îşi mai aminteşte câte ceva de pe vremea răposatului, cărţi există, site-uri cu duiumul, muzică există, filme – asemenea, numai chef şi determinare şi una, două, o să mă vedeţi auziţi vorbind în limba lui Tolstoi. Deci, dragilor, peste ceva timp când mă veţi întreba: ” Ты говоришь по-русски” (Tî gavariş’ pa ruski? – Vorbeşti rusă?), eu o să vă răspund mândră “Да” (Da).😛

Până una, alta, însă, am fugit, că ăştia la bac îmi testează competenţele de exprimare în limba-mamă!😀

V-am pupat. До свидания. (Da svidan’ia! – La revedere!)

Sursa foto.

2 thoughts on “Londra-Moscova cu escală la Casa Albă

  1. :)))) Fi-gu-ră !
    Nici eu nu prea pot să diger informația cu Bin Laden, dar mna … ciudat cum oBama l-a omorât pe oSama. ( indirect )
    Rusă ? Intersnaia :)) Spor și succes la competențe🙂

  2. Da, să ştii tu că şi eu m-am gândit la oSama vs. oBama😛 Dar oare chiar să-l fi nimerit, sau e cum zic unii, că n-ar fi fost Osama? Hmmm.
    Tu crezi că eu ştiu cuvinte d-astea complicate deja? :)) “Interesant” ai vrut să zici?😀 Mulţumesc!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s