Caviarul, aurul şi ciocolata?

ciocolată neagrăPermiteţi-mi o secundă să mă şochez, vă rog! N-am mai scris pe blog de opt zile. Opt! Cum naiba trece timpul aşa repede? Parcă ieri am scris despre ideea mirobolanto-fantastică a lui mister domnului Socaciu şi acum realizez că o săptămână zici c-am fost în silenzio stampa. Nu am fost, să ştiţi!

OK. Şi acum că am terminat-o cu şocul, să ne întoarcem la lucruri serioase, că n-am scris titlul ăsta doar ca să dea bine în motoarele de căutare. Cum ziceam, trece aşa repede timpul şi noi o să intrăm în curând în vacanţă (mai am fix două sătămâni de şcoală! asta e chiar trist, serios!), aşa că e nevoie de multe teste, fişe de lucru şi proiecte, pentru liniştea catalogului şi a profesorilor stresaţi. Mi-am petrecut, deci, multe ore din săptămâna asta cu ochii în interneturi, căutând idei inovatoare de produse şi sloganuri infailibile, asigurându-mi probabil o vizită iminentă la oftalmolog. Mai iminentă decât aia anuală obişnuită.

Aşadar, tot săpând eu, am dat peste un articol care a venit ca un duş rece. A fost ca o mână ieşită din monitor ca să-mi dea o palmă şi să mă determine să-mi vizualizez viitorul. Sumbru, de altfel. Spunea articolul respectiv, pe care nu-mi mai amintesc unde l-am văzut, că există o posibilitate uriaşă ca în următorii douăzeci de ani ciocolata să devină un lux. Da, da, tabletele alea minunate, indiferent că-s cu lapte sau amărui. (Notă: nu sunt fana ciocolatei cu cremă, aşa că pentru mine e doar o vestă de salvare, să zicem.)  Se preconizează că our dear choco o să devină unul din cele mai scumpe bunuri, alături de binecunoscutele icre negre şi unul din cele mai preţioase metale, în speţă aurul. Motivul? Foarte mulţi cultivatori de cacao, ingredientul principal al alimentului-minune, renunţă la această activitate, fiindcă munca este istovitoare, iar susţinerea pe care o primesc din partea guvernelor este aproape inexistentă.

Nu ştiu cum să vă spun, dar eu simt deja că intru în sevraj, deşi am ingerat o porţie de ciocolată neagră pe ziua de azi. Da, pentru mine ciocolata este cu atât mai adevărată, cu cât este mai neagră. Ştiţi cum se spune: “Coffee, men, chocolate – some things are better rich.” Pe lângă alte câteva veşti care mi-ar schimba viaţa radical, cocoa shortage m-ar dărâma psihic. Pentru că asta nu înseamnă doar “la revedere, cioco!”, ci şi “la revedere, negrese, batoane cu ciocolată şi nucă, chec cu cacao, ciocolată caldă, nutella, îngheţată de ciocolată şi ness frappe-uri cu sos de ciocolată”. Are you kidding me?

Îmi rămân la dispoziţie vreo douăzeci de ani în care să-mi fac provizii. Dar ciocolata nu are valabilitate permanentă, aşa că va trebui să-mi fac doar provizii psihologice, să rămân cu senzaţia că am mâncat destulă ciocolată pentru vreo 248 de ani, deci nu o să mai am nevoie de ea în viaţa asta. Ceea ce, sincer, nu cred că va da rezultate. Îmi controlez mintea destul de bine, dar nu pe terenul minat al ciocolatei.

Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Dacă astăzi cumpărăm o tabletă de 100 g, 80%+, cu 5-6 lei, prin 2031 o să o cumpărăm la infimul preţ de 13000 lei, asta dacă presupunem constant preţul aurului, undeva la vreo 130 de lei / gram, ceea ce este o utopie. În condiţiile în care eu nu sunt vreo Bill Gates în varianta feminină, nu cred că-mi voi mai permite să degust acest desert devenit delicatesă, dacă nu se găsesc soluţii până atunci. Eu întrevăd numai două soluţii viabile: fie ne trezim cu arbori de cacao în toate zonele lumii şi care, de preferinţă, rodesc fără cele mai mici eforturi, fie cei la Organizaţia Mondială a Comerţului iau o iniţiativă. Aşa zic cei de la Cadbury, că ei ar putea, deşi eu nu-mi dau seama ce ar face mai exact.

Întrebarea mea e: oare câtă lume este în asentimentul meu? Câţi vom fi cei care vom înfiinţa asociaţia “Chocoholicii anonimi”, atunci când va trebui, vrem-nu vrem, să renunţăm la una din cele mai vinovate plăceri ale noastre?

Acestea fiind spuse, am plecat să savurez câteva pătrăţele de ciocolată neagră, să profit din plin de faptul că m-am născut în anii ’90 şi nu în acea perioadă de penurie care se întrevede.😀

Cheers!

Sursa foto.

4 thoughts on “Caviarul, aurul şi ciocolata?

  1. Offff, vezi, măi Missie, fix când n-am eu bani să investesc în așa ceva !!!! Acuma îi momentul pt investit, ca să dețin monopolul ciocolatei … toată lumea va mânca Miscellaneous Chocolate, ahahaha. :)))))))

  2. Nu ştiu cum n-am răspuns la articolul ăsta.
    @Iulia, ne întoarcem la vorba Florinei : )))

    @Oana – şi eu la fel! Om trăi şi vedem atunci, dacă tu cumva dai de vreo oază, dai de ştire, ok?

    @Misce – dar stai, tu, că poate nu e timpul pierdut! Mai ai ceva ani la dispoziţie. Ori iei unul cu bani cum sugera Iulia, ori dă norocul peste tine şi te găseşti cu nişte euroi, pe care îi înmulţeşti la Bursă şi apoi îţi faci ciocolaterie. Şi ne dai şi nouă, că doar suntem colege de blogosferă, pentru Dumnezeu! : ))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s