Impresii la cald

S-a terminat! Astăzi a fost ultima zi din anii de liceu, ultima oră de dirigenţie,  iar eu încerc cu greu să exprim în cuvinte tot ceea ce simt.Am şters un rând de vreo patru ori, pentru că mi se pare că orice aş încerca să scriu e prea puţin pentru ceea ce s-a întâmplat astăzi şi în aceşti patru ani. Nu am plâns, aşa cum mă aşteptam, tocmai pentru că încă nu-mi vine să cred, de abia acum realizez şi, ascultând “Ani de liceu” şi “Friends Forever” (Vitamin C), mă cam încearcă nişte lacrimi. Şi mă trec nişte fiori reci.

Sunt, în primul rând, mândră de noi toţi pentru că am reuşit să organizăm ultima oră de dirigenţie într-o  singură zi. A fost frumos şi emoţionant. L-am văzut pe dirigu’ gata să plângă şi i-am savurat replica “Ia uite, bă, am emoţii!”, am râs alături de profesori şi ne-am amintit de momentele frumoase prin care am trecut împreună, ne-am amuzat pe seama lor când încercau să ne recunoască în pozele de acum 15 ani, le-am dat câte o diplomă şi o prăjitură, am făcut poze, am cântat, am dansat şi am plecat împreună la o terasă. În seara asta mergem împreună în oraş şi mi se pare că niciodată nu am fost atât de uniţi ca zilele astea. E frustrarea aia când ştii că peste o lună şi juma’te o sî fii liber şi nimic nu o sa te mai oblige să-ţi vezi colegii 5/7, încât ai vrea să-i ţii aproape de tine cât poţi de mult. Exact cum spune cântecul: “Timp, nu fi hain,/ Să mai fim liceeni măcar puţin!!”. Tragem de timp, da! Orice moment petrecut împreună înseamnă un fel de “Dar hai că parcă nu s-a terminat! Uite, mai avem timp!”

O să-mi fie dor, teribil de dor şi ştiu că, oricât am zice noi şi oricât am scrie în albumele alea de promoţie, nu o să ţinem legătura atât de strâns. Pentru că eu-s realistă, o să vină altă perioadă, toate au timpul lor şi nu ai cum să ţii legătura cu atâţia oameni. Dar dor îmi va fi, pentru că îmi sunteţi dragi toţi într-o măsură sau alta şi mă bucur că aţi fost colegii mei!

Marţi avem atestatul. Tare prevăd o tură bună de plâns. Atunci cred că o să mă alătur colegelor mele plângăcioase, printre care şi Miha (m-a rugat special să pomenesc de ea pe blog; uite, am pomenit!), care au vărsat atâtea lacrimi încât a fost nevoie să se machieze din nou.  O să încerc să mă bucur de toate zilele pe care le voi mai petrece în liceu şi promit că bat pe oricine plânge diseară. Breee, diseară ne distrăm, nu dăm apă la şoricei!

Gata! XII B 2010-2011, we did it!

P.S. 1. Tot am plâns astăzi, pentru că în timp ce scriam articolul am dat un picior în birou de era să-mi mut degetul din loc. Nu e o chestie tristă, dar durerea cauzată mi-a sensibilizat glandele lacrimale…oh, stai, că pe proful de bio nu l-am invitat azi, de ce o dau în din astea?😛

P.S. 2. Revin cu poze mâine!

4 thoughts on “Impresii la cald

  1. Felicitări. Eu cînd am ţinut discursul de la revedere în faţa colegilor şi a profesorilor (i-am chemat şi pe ei) am lăcrimat, atunci chiar nu mi-a venit să cred. Dar a urmat pentru mine o perioadă muuuuuult mai frumoasă şi anume facultatea. Când am terminat-o atunci chiar am plâns şi de vremurile studenţiei chiar mi-e dor. Te pup!

  2. Felicitari! Si bafta la atestat! In ce domeniu dai atestatul? Intreb ca am si eu unul in conta luat cu 10 si diploma o am inchisa intr-un dosar din ziua cand am primit-o :)).
    Ai dreptate ca esti realista si stii ca legaturile nu vor mai fi asa stranse, eu am refuzat sa cred, dar asa a fost/este. Oricum, sunt etape si etape, toate sunt frumoase si merita traite la maxim.

  3. Mulţumesc, fetelor!

    Josephine, şi la noi au fost şi profesorii (cei dintr-a XII-a) şi una din profe chiar a lăcrimat puţin. Dirigu mai avea puţin şi plângea, mai ales că suntem ultima lui serie. Să ştii că eşti una din persoanele care îmi spun că au simţit ca anii cei mai frumoşi au fost cei de student, nu de licean. Tare-s curioasă peste trei ani cum mă voi simţi! Te pup şi eu!

    Oana, mulţumesc! Nu prea mă stresez cu atestatul. În activităţi economice îl dau, am o temă din marketing eu, dar sunt convinsă că o să se întâmple la fel ca şi cu a ta!😛 Încă o diplomă care probabil nu mă va ajuta cu nimic.
    Sigur, cred că e păcat, la un moment dat, să pierdem timpul fiind nostalgici întruna. Trebuie să trăim în prezent, că ăsta-i singurul pe care îl avem, la o adică!

  4. Pingback: Ultima oră de dirigenţie « Fingerprints

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s