Say no to plastic!

Nu am abandonat această activitate minunato-fantastică, anume scrisul pe blog. Mie îmi place să vorbesc. Da’ mult, nu aşa! Cu alte cuvinte, nu aş renunţa la una din formele în care pot să vorbesc mult decât dacă aş fi foarte bolnavă sau aş avea multă treabă sau n-aş mai reuşi să-mi ţin ochii deschişi sau alte motive din astea serioase. Zilele astea am fost ocupată, deci de-aia am lipsit.

Cireaşa de pe tort am mâncat-o azi când am fost să-mi fac certificat de naştere. Da, aţi auzit bine. Nu l-am pierdut, nici nu l-am rupt/mâzgălit/scris sau ceva. Cu toate astea, deşi certificatul meu era într-o stare mult mai bună decât alte certificate pe care am avut şansa să le cunosc, era aproape invalid de ceva vreme. Puteam să-l folosesc în diverse situaţii sub formă de fotocopie şi am avut şansa să n-am nevoie de original sau de copie legalizată până acum. Dar inevitabilul s-a produs şi certificatul meu plastifiat de mama într-un exces de zel e vitregit de toţi notarii din lume, nimeni nu vrea să-l fotocopieze şi să-şi pună parafa pe el, zicând “Da, măi, aista-i un certificat original!”. Că aşa e legea. Ai un act plastifiat? Spală-te cu el pe cap.

Aşa că azi am fost la primărie, am lăsat docomentul, am împrumutat pixul gardienei, am făcut o cerere, am avut şansa să cunosc o funcţionară foarte drăguţă (serios, tare mă aşteptam să fie vreo murătură, dar doamna a fost tare simpatică şi mi-a zâmbit indulgent) care mi-a zis să revin mâine după 14.00. Pe urmă m-am gândit că poate a făcut mişto de mine, fiindcă mâine-i vineri şi parcă nu se lucrează cu publicul, dar oricum e aproape irelevant întrucât o să-i fac o vizită cel mai probabil luni. Parcă eu n-am alte treburi decât să mă duc când mă cheamă ea! Ha! Plus că toată distracţia asta m-a costat 12 lei: 10 lei la primărie, 2 lei pe timbre.

Concluzia? Nu daţi banii pe prostii (a se citi: plastifierea documentelor importante), luaţi bomboane la copii. Mama mea asta trebuia să facă, decât să dea nu ştiu cât la centrul ăla unde mi-au pervertit certificatul de naştere, mai bine îmi cumpăra o Milka. Ieşeam pe plus şi rămâneam cu certificatul meu galben, că fac pariu că ăsta nou nu-mi place, am mai văzut😦 Milka da, aia îmi place.

Io atâta am avut să vă zic, plasticul e naşpa, te pune pe drumuri, te obligă să faci lucruri care nu îţi plac, să ai documente care nu te mulţumesc estetic, ce să mai…it’s a total pain in the ass!😛

 

2 thoughts on “Say no to plastic!

  1. Eu stiam de asta cu plastificarea de la ex job🙂. Si eu am descoperit (mama defapt) ca certificatul meu de nastere lipseste de luni bune, dar inca nu m-am dus sa-l fac ca nu mi s-a cerut niciunde. Asa ca am timp… pana ma marit! :)))

  2. Aflasem şi noi la scurt timp, dar, la fel ca tine, am zis că mai e tiiiiimp :))) Oricum, e bine de ştiut că atunci când o să vă hotărâţi nu durează mult😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s