Adolescentă în trend

E prea cald. Când e aşa cald simt cum mi se diluează gândurile şi intru într-o stare care abia îmi permite să desfăşor activităţi de bază. Bine, la asta se mai adaugă nişte ascultat de muzică şi nişte lectură. Am terminat “Omul invizibil” şi am început azi o carte pe care ar fi trebuit, cu siguranţă, să o citesc mai demult. Niciodată nu e prea târziu însă, aşa că mă delectez cu dialogurile savuroase dintre Olguţa, Dănuţ, Monica şi doamna Deleanu, pentru că, da, este vorba de “La Medeleni”.

Până când termin eu cele peste o mie de pagini din acest foarte frumos roman, să vă zic o amintire din copilărie, nu prea îndepărtată că abia se împlinesc patru ani de când am păţit-o. Pentru că am păţit-o, nu glumă!

Se făcea că terminasem clasa VIII-a cu lauri, urma să intru la liceul pe care-l voiam, nu-mi mai lipsea decât ceva foarte la modă ca să am o vacanţă pe cinste. Nu ghiciţi? Desigur, era vorba de un piercing. Cum nu prea suport durerea în general (God bless Ibuprofen!), dar nici nu-mi doream să duc prea multă muncă de lămurire cu mama, întrucât îmi place să dorm în pat, nu pe preşul de la uşă, am făcut un mic compromis şi am zis că o să-mi pun un cercel mic, drăguţ, finuţ, Miss-like în ureche. Aia stângă, evident, pentru că toată lumea-şi făcea în aia stângă. Zis şi făcut. Pe când rezolvam chestii în oraş, am intrat de mână cu mama într-un cunoscut magazin de bijuterii din oraş, am închis ochii, am simţit miros de spirt, am auzit un “Poc”, am deschis ochii, mi-am dus mâna la ureche, am zâmbit, m-am uitat în oglindă, am zâmbit din nou şi am plecat mai mândră ca un curcan.

Nimic interesant, aţi zice. Să continuăm. Aveam mare grijă de urechea mea, o perioadă nu aveam voie să dau cercelul jos din motive tehnice, iar eu m-am conformat complet. Au urmat câteva zile în care căldura pe care o simţeam în lobul urechii nu dispărea nicicum, iar apoi vreo două nopţi în care efectiv mă trezeam din somn pentru că îmi zvâcnea toată urechea, culminând cu o durere înţepătoare favorizată de poziţia în care îmi ţineam capul. Cumplit, vă zic. Am plecat la ţară şi lucrurile s-au agravat, începuse să mi se umfle urechea, încpeusem să cred că piercingul meu o să devină una cu urechea forever and ever. M-am speriat şi am venit în oraş, am mers la medicul de familie care mi-a zic că asta-i clar o infecţie (ştiam şi eu, dar nu voiam să accept!), mi-a dat un tratament şi m-a trimis acasă. Am plecat tot la ţară, direct, pentru că aş fi rămas singură acasă altfel, lucru nedorit în situaţia în care eram.

Ajunsă acasă la bunici, dau să încep operaţiunea “să scoatem cercelul din ureche”. Misiune imposibilă. Eu v-am zis că urma să fie una cu urechea mea pentru totdeauna. Am încercat cu tot felul de chestii, deja mă apucase plânsul, durea, înţepa şi ardea în acelaşi timp, fiecare încercare de a trage de nesimţitul de şurub îmi dădea senzaţia că o să mi se despartă urechea de cap. Mama, în culmea disperării (cred că nu-i venea să creadă că a mers cu mine să-mi fac asemenea chestie) m-a luat de mână şi ne-am întors în oraş, am mers la medicul de familie, unde după alte chinuri am reuşit să scap de idiotul de cercel. Nu vă descriu chinul prin care am trecut, vă zic doar aşa: spirt, pensă, lacrimi şi sânge. Îngrozitor.

Toate trec, aşa că m-am recuperat, sunt bine, sănătoasă şi nu-mi mai trebuie piercing toată viaţa asta efemeră. Amintirea e de ajuns, pot şi eu să spun că am fost în rândul lumii şi am şi acum o mică urmă care să-mi amintească; nu e vizibilă pentru cine nu ştie, dar cum îmi zvâcnea urechea…e de ajuns că ştiu eu😛

Mi-am amintit de peripeţia asta auzind o ştire la TV, cum că există acum o metodă de a-ţi încastra bijuteriile în piele, de acum piercingurile clasice-s demodate.  Mă gândesc să-mi fac şi eu aşa ceva, să fiu în trend. Ce ziceţi? Că nu? Aşa mă gândeam şi eu!😀

6 thoughts on “Adolescentă în trend

  1. :))))))))) Ce figură ești, cică să ți se despartă urechea de cap. I did picture that ! Lasă, dragă, că trendul de azi, peste câțiva ani va dispărea, deci … mna. Noi să fim sănătoși, că trendul trece😛

  2. hahahhaha!
    in timp ce citeam, ma gandeam sa iti scriu: “hai sa iti faci unul in piele, ca e mai la moda”, dar dupa am citit ca asta era ideea… deci:)) degeaba

  3. @Misce – ţi-ai imaginat tu, da’ nu-ţi doresc să simţi aşa ceva :))) Chiar simţeam că pleacă, efectiv :))) Nici că-mi mai trebe’ aşa trend, la mine a fost un fel de automutilare, deci să fie ei sănătoşi cu moda lor😛

    @Laura – m-ai subestimat sau ai subestimat telepatia?😛

    @Oana – mai bine de tine, n-ai pierdut nimic, de asta să fii sigură! Cât despre roman, îţi zic că am devorat prima sută şi ceva de pagini efectiv. Merită!😀

  4. Eu n-am avut niciodata dorinta de a-mi face vreun pierce, imi ajung cei doi cercei (cate unul in fiecare ureche), iar daca se va intampla sa apara o asemenea dorinta, imi voi aminti de articolul tau :))

    “La Medeleni” e absolut extraordinar! Facand abstractie de final (i won’t spoil it, don’t worry) m-am distrat copios citind aceasta carte. Am ras, am lacrimat, a zambit. E un roman ce merita citit la orice varsta!

    • Mai bine, n-ai pierdut nimic! Da, da, faci bine să-ţi aminteşti de mine, sunt model de aşa NU : ))

      Chiar acum fug să mai citesc din “La Medeleni”. Am auzit că finalul e trist, ştiu că unul din personaje are un destin…ok, nu zic. Mă bucur însă de fiecare pagină, ai dreptate, e un roman care merită fiecare cuvânt!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s