Pauză de publicitate

Zilele astea am răsfoit un blog pe care îl citeam cu multă plăcere acum ceva timp, dar pe care, din păcate, autoarea a decis să nu mai scrie. Din fericire, blogul lui Zappy e tot acolo şi ne mai putem delecta cu articolele inspirate şi bine scrise. Citind câte ceva legat de publicitate şi reclame, m-am gândit că există o groază de reclame la momentul actual (sau care nu se mai difuzează de puţin timp) care mai bine n-ar mai fi. Cel puţin aşa se văd lucrurile de unde stau eu. Sunt reclame neinspirate sau repetitive sau, pur şi simplu, sunt reclame care mă obosesc psihic pe mine. Hai să vă zic cam care-s.

Reclamele alea cu laxative. Ooook, constipaţia e o problemă frecventă în societatea modernă, dar chiar nu mai suport reclamele la Dulcolax & Co. Nu mai zic că, deşi sunt sătulă să le văd, oricum nu ţin minte numele celorlalte 1234 de pastile/ceaiuri/plicuri cu suspensii etc. Acum serios, cât de mult te poate influenţa o astfel de reclamă agasantă? Mintea mea refuză să ţină minte numele celorlalte produse aşa că dacă voi avea astfel de probleme vreodată, voi merge la farmacie şi voi cere un laxativ. Dacă nu merg la medic înainte, oricum cer o lămurire farmacistei. Dacă nu fac nici una, nici alta, oricum n-o să cer un produs (medicament, ok?) doar pentru că l-am văzut la TV, e normal măcar să-l întreb pe tata Google înainte. Fair enough? Ca să nu mai zic că e o reclamă cu un tip şi mama lui, în care tanti îi spune să scape de ea dacă îl face să sufere. Tu poţi crede că-i vorba de o gagică, dar, surprise!, e vorba de…da, constipaţie. Oricum, măcar ei subliniază ideea că şi bărbaţii pot fi constipaţi, în timp ce restul ilustrează, în general, o distinsă doamnă care intră în baie dimineaţa şi iese obosită seara.

Reclamele la pastile împotriva diareii. Gross. Cică să nu pierzi momente importante din viaţa ta din cauza ei. E un tip care se strâmbă la slujba de cununie fiindcă nu se mai poate ţine, dacă ştiţi. Habar n-am la ce pastilă e reclama, dar oricum e irelevant pentru că tot mi se pare aiurea, nu-mi place, ce atâta încolo şi încoace.

Reclama la Carmol. Pe bune, nu o ştiţi? E o tipă cocoţată pe soţul personal, care se mişcă ritmat şi care scoate nişte texte cum că şi bunica a făcut-o, şi mama ei a făcut-o, acum e rândul ei. Mda, să-i facă frecţie cu Carmol lu’ bărbat. Be serious!

Reclama la Parodontax. Cu un dinte care cade în chiuvetă. Gross, gross, gross! Nici nu ştiu ce-aş putea să mai spun, adică eu nu zic – pasta de dinţi e probabil chiar bună, dar chiar nu se poate cu altfel de reclamă? Ok, trebuie să conştientizăm nişte lucruri, dar e scârbos. Am zis!

Reclama la Alfers. Nu o pot înţelege, e mult peste nivelul meu. Adică aia cu două personaje care au fost cândva oameni, dar au mutrele mutilate acum şi discută în principiu despre fiţe. Unul din ei povesteşte, celălalt îi îndeasă la un moment dat o napolitană în gură şi comentează şi el ceva la final. Mai e şi varianta cu fete. În orice caz, e vorba de fiţe, asta înţeleg (spun ei al sfârşit, nu de alta), dar sincer, nu mă prind de fază. Reclama aia ori nu e sugestivă, ori am eu probleme şi ar fi cazul să mă caut.

Reclama la Yoplait. Aia cu limbile lungi. Vă zic din start că nici bună dacă era reclama, eu tot nu aş fi cumpărat. Din principiu, eu nu mănânc iaurt cu fructe din comerţ. E plin de coloranţi, aditivi şi zahăr şi decât să dau banii aiurea pe el, mai bine cumpăr iaurt simplu, o juma’ de kil de fructe sau un borcan de compot de cireşe/vişine şi le amestec. Gata, iaurt cu fructe, pe bune. DAR. Reclama cu oamenii ăia cărora li se lungesc limbile în căutarea iaurtul sau aşa ceva mi se pare, din nou, stupidă! Dacă aş cumpăra Yoplait, aş face-o pentru că e bun la gust (şi e, al naibii!) şi nu pentru că am văzut reclama aia. Asta simt eu.

Reclama la iaurt cu monstru. Mai e un iaurt pe care nu-l pot identifica acum, fiindcă mereu schimb canalul dacă e să nimeresc reclama aia, poate ştiţi voi. E o reclamă cu un monstru de fructe de pădure care se descompune în bucăţi potrivite de fructe puse în iaurtul pe care-l vei savura tu. Nu vreau să fiu prea explicită, dar există nişte boli de piele nasoale, care se manifestă prin excrescenţe la nivelul pielii, nişte chestii nasoale. Cam aşa arată şi murele & co. pe corpul monstrului respectiv. Mie nu mi se face poftă când văd reclama aia. But then again, this is just how I feel…

Eu mă opresc aici, pentru că nu-mi mai vine nimic în minte; nu mă uit aşa mult la TV încât să ştiu toate reclamele care se difuzează, dar cele de mai sus trebuie să se difuzeze foarte des, de chiar m-au agasat atât. Lucky me că din toamnă mă mut la Bucureşti => fără televizor => fără reclame stupide😛 Aştept însă completări la listă, dacă aveţi😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s