Bring the pain

A.S. Pe bune că aş fi pus titlul în română, dar suna aşa de naşpa. Plus că e şi titlul unei melodii şi îmi place aşa cum e.

Mă uitam aseară la Anatomia lui Grey şi povestea din episodul respectiv m-a făcut să mă gândesc la un lucru care mi-a ridicat puţin părul de pe mâini. M-am gândit la oamenii din viaţa noastră şi la cât de mult ne-ar afecta dispariţia lor. Da, mă refer la moarte, să fim serioşi.

Adică, ok, sunt persoane foarte apropiate a căror plecare ne-ar întrista foarte mult, nu? De fapt, sunt cazuri în care am fi de-a dreptul devastaţi. Sunt şi persoane a căror dispariţie ne-ar afecta într-o măsură mai mică, le-am simţi lipsa, dar nu ne-am petrece totuşi zile întregi gândindu-ne la ele, corect? Şi mai sunt şi persoane a căror moarte ne-ar face să spunem un scurt “Odihnească-se în pace!” şi apoi ne-am vedea de treburile noastre. Că aşa stă treaba, nu avem relaţii la fel de  strânse cu toată lumea şi nici n-ar fi sănătos să ne consumăm pentru orice persoană pe care o cunoaştem, am fi într-un doliu (sufletesc, desigur) continuu aşa.

Ce mă frământă de fapt pe mine, că o să ziceţi că o tot ocolesc: faptul că există persoane a căror dispariţie ne afectează într-o altă măsură decât ne aşteptam. Spre exemplu, pe vecinul din apartamentul de vizavi cancerul l-a învins de ceva timp. Nu am fost la înmormântare şi nu mă gândeam că o să fiu atât de afectată de lucrul ăsta până într-o noapte când am avut un vis unic până acum, din care m-am trezit plângând. Cel mai mult de frică, desigur, dar unul din primele lucruri la care m-am gândit când m-am trezit a fost că omul ăla obişnuia să îmi aducă mereu caramele MAOAM când venea din Germania. Şi erau bune caramelele şi el era drăguţ cu mine. Tot el mi-a umflat mingea de gimnastică (pe care, by the way, nu o folosesc) atunci când mi-am cumpărat o pompa absolut inutilă. Da, mă gândeam că o să fie un simplu “Odihnească-se în pace!” şi nu a fost, cel puţin nu şi în subconştient.

Pe de altă parte, există o persoană în viaţa oricărui om a cărei moarte ar trebui să facă parte, în mod normal, din categoria celor extrem de dureroase. Sunt perfect convinsă că nu e valabil pentru toată lumea, iar eu sunt probabil una din acele persoane care nu ar fi extraordinar de afectate. Nu, nu aş fi extraordinar de afectată dacă aş afla că mi-am pierdut unul din părinţi. Pe el, mai exact. Aşteptaţi, că nu-s vreun om crud, ci pur şi simplu aş simţi că nu poţi pierde ceva ce n-ai avut niciodată. M-am identificat perfect aseară cu Meredith Grey, pentru că, la fel ca şi ea, şi eu aş fi (în cel mai “bun” caz) doar tristă dacă aş afla acest lucru, dar în niciun caz îndurerată şi cu atât mai puţin devastată.

Îmi pare rău să spun că m-ar întrista mai mult dispariţia vecinei mele de pe palier, care e atât de blândă şi de drăguţă, încât îţi vine să stai de vorbă cu ea chiar şi atunci când te grăbeşti. Îmi mai dă şi clătite sau gogoşi de multe ori când face😀

Da, îmi pare rău că trebuie să spun asta, dar atât timp cât nu cred să existe vreun teanc de scrisori şi cărţi poştale nedesfăcute, nu aş putea fi mai mult decât tristă. Pentru că relaţiile se construiesc, nu vin în pachet odată ce intri în viaţa unei persoane, iar ca persoana respectivă să fie cât de cât afectată de lipsa ta, trebuie măcar să aveţi o amintire comună. Altfel…în viaţa viitoare🙂

P.S. Nu sunt tristă sau ceva, e doar o constatare pe care am făcut-o aseară şi reflectând la ea am zis să o împărtăşesc🙂

P.P.S. Nu ştiu dacă am spus cât de mult pot s-o iubesc pe Adele. Are o voce divină, nu pot exprima în cuvinte ce simt când o ascult. Am ascultat zilele astea “Rolling in the deep”, “Someone like you” şi “Promise this” (cover după piesa lui Cheryl Cole) de cred că şi vecinii le-au învăţat. Am pus variante live pentru că e unul din artiştii care sună parcă mai bine live decât pe CD. Enjoy!

9 thoughts on “Bring the pain

  1. Mă îngrozește moartea😦. Recunosc, până la 20 de ani nu mi-a murit nimeni, nici măcar relativ apropiat. Și atunci a murit o mătușă și am fost așa șocată că mai bine de un an m-am gândit zilnic la ea și la ce s-a întâmplat și mi-era frică să nu i se mai întâmple cuiva.
    Și mai e și problema că sunt câteva persoane care dacă ar dispărea, efectiv nu îmi pot imagina continuitate fără ele. Of, greu subiect.
    Pe Adele aproape că o iubesc, nu mai am mult până la dragoste😀.

    • E greu, într-adevăr, mai ales atunci când ai şi amintiri legate de astfel de momente triste. Şi eu cred că viaţa se schimbă radical atunci când pierzi persoane importante, dar nu vreau să mă gândesc acolo, nu vreau😀

  2. te aprob de 2 ori!1 la mana cu meredith, stiu si eu episodul, si si eu ma preg de grey, ca incepe la 11:D e abs superb serialul. si cum zicea ea: i-a trimis cumva scrisori de craciun pe care mama ei le-a ascuns?:)) uneori e prea tarziu sa construiesti o relatie…si nimic nu e mai rau decat “prea tarziu!”

    te pup!

    • Adevărat. Şi sincer mă gândesc de multe ori la valabilitatea lui “mai bine mai târziu decât niciodată”. Nu văd toate lucrurile aşa, uneori chiar nu mai are sens, e prea târziu, cum ai zis şi tu.
      Aaaa, aseară nu a fost Grey’s, ne-a păcălit. Eu ştiam că vinerea nu e, dar puteam să jur că e joi : ))))

  3. Eu mă gândesc adesea la moarte (nu ştiu de ce), dar nu am văzut-o niciodată ca pe un lucru trist şi asta pentru că am avut mereu drept exemplu experienţa de viaţă a părinţilor mei. Părinţii mei au pierdut un copil cu mulţi ani în urmă, însă moartea lui, deşi i-a devastat în acel moment, i-a ajutat ulterior să se unească şi mai tare, să se întărească şi să continue să-şi trăiască viaţa apreciind multe lucruri pe care alţii le ignoră sau le consideră nesemnificative. Probabil sună clilşeic, dar eu chiar am învăţat extrem de multe lucruri de la ei, printre ele numărându-se şi faptul că moartea nu înseamnă doar un sfârşit dureros, ci are mult mai multe “valenţe”. Asta ca o mică paranteză…
    Îmi cer scuze pentru lungimea comentariului meu; sunt atâtea de spus pe tema asta încât a trebuit să închei cam brusc ca să nu mă lungesc prea tare.
    PS : Adele este fenomenală, am spus-o mereu.
    Off-topic : Te-am văzut azi pe stradă.😀

    • Îmi pare rău pentru pierderea părinţilor tăi, dar mă bucur că a fost o experienţă constructivă şi au mers mai departe. Să te bucuri în continuare de ei şi de toate învăţăturile primite de la ei.
      Şi eu mă gândesc uneori la partea frumoasă a morţii, if there is such thing, mai ales când mă uit la “Ghost Whisperer”😀
      Nu-ţi cere scuze pentru lungimea comentariului😉
      (Îmi pare rău că nu ţi-am dat add pe mess, am păstrat mailul, dar efectiv nu am intrat pe mess decât de 2-3 ori de atunci. O fac acum :D)

  4. Am zambit la faza cu “scrisori nedesfacute”; mi-am adus aminte exact replica lui Meredith din episodul de serile trecute. Intr-adevar, nu are cum sa te afecteze, cat timp nu ai lucruri in comun. Stii ca mie mi-a murit prietenul acela… din clipa in care a murit si pana astazi, ma intristez doar aducandu-mi aminte de toate chestiile pe care le-am trait impreuna si de toate planurile pe care le aveam. E greu sa dai prin agenda de numarul lui si sa stii ca nu mai poti suna, e si mai greu sa treci pe langa casa lui. Dar cand nu te leaga nimic, doar faptul ca stii ca exista candva… nu are de ce sa te afecteze. Si nu, nu esti un om crud, esti doar un om.
    P.S. : imi pare bine ca nu am ascultat prima oara melodia lui Adele (someone like you) cand ma desparteam de V. As fi plans o zi si o noapte.🙂

    • Da, e dureros atunci când eşti foarte apropiat de o persoană, nimic nu mai e la fel, dar cu siguranţă că lui îi e mai bine aşa. Trebuie să gândim şi în felul ăsta, mai pozitiv – să zicem, ca să putem merge mai departe.
      Aşa-i, sunt doar un om şi n-am să mă simt niciodată vinovată pentru ceea ce simt. Mulţumesc🙂

      P.S. Nu, nu, la Adele se plânge doar datorită frumuseţii melodiilor😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s