Let’s party!

Astăzi aş putea să povestesc mult şi bine despre minunatul eveniment la care am participat aseară, să împărtăşesc cu toată lumea această experienţă nemaipomenită, să descriu cu lux de amănunte tot ce am suportat trăit, dar o să mă limitez doar la câteva aspecte, pentru că de multe ori îţi doreşti să mai uiţi lucruri, ştiţi voi.

Bun, ieri am fost la un botez la ţară. Dat fiind faptul că fetiţa mi-e şi rudă, dar şi că naşii ei sunt şi naşii mei, am participat la cam tot ce s-a-ntâmplat ieri. Mers la copil, trezit, făcut să plângă, îmbrăcat, dus la biserică, asistat la slujbă, pozat, plecat acasă, hrănit, culcat, iar apoi- seara – petrecut. Mult. Mâncat, dansat şi ascultat manele. Multe. Şi dedicaţii. Şi cântece de jale cu texte stupide spre imbecile. Pentru că muzica drăguţă şi acceptabilă a fost la început, de dansat foarte mult nu se putea în curtea respectivă fără să-ţi luxezi gleznele sau să-ţi distrugi pantofii. Aşa că am ascultat versuri…interesate, să le zicem  şi, spre final, o sesiune de karaoke oferită nouă de un grup de oaspeţi piliţi bine.

Petrecerea în sine a ieşit foarte bine judecată în sistemul de valori de acolo, aşa că nu insist, dar la un moment dat îmi doream să pot bea câteva pahare de vin ca să nu-mi amintesc azi toate melodiile pe care le-am ascultat. Acum, serios, voi ştiaţi melodia aia cu nume de vedete? Nu? Pentru ce trăiţi? E un cântec în care eul liric (ha!) vorbeşte despre cât de superbă e nevasta lui: mai frumoasă ca Bianca, ca Bianca, ca Bianca (Drăguşanu, I assumed), iubită ca Bahmuţeanca, Bahmuţeanca, Bahmuţeanca, mai dorită decât Columbeancaaa… Mda. Cu siguranţă melodia a fost compusă înainte de divorţul anului, oricum nu mergea să zică “Gabora”. Dar dedicaţiile, ooo, dedicaţiile…they really made my night. Vă dau cuvântul meu că m-aş fi oferit să îi ţin locul lăutarului la dedicaţii, nu era nevoie de voce ca să strigi la microfon: “de la X pentru Y, fără număăăăr” şi cred că omul a făcut mai mulţi bani aşa decât a cerut pentru toată seara.

În fine, am zis că nu mă lungesc. A fost frumos, dar nu prea. Nu e tocmai modul în care mă distrez eu🙂 Pot să vă zic despre copiluţă dacă vreţi: e mică, drăguţă şi foarte cuminte. Au adus-o din casă la tort şi în tot zgomotul ăla, boxele cântând “La mulţi ani”, oamenii bătând din palme şi strigând, Irina dormea! Abia când s-au întrecut cu gluma şi au ţinut-o vreo 10 minute afară s-a trezit şi ea şi a început să protesteze. Nici ziua n-a plâns cine ştie ce, nu de nervi că era atâta lume în cameră şi că o stresa, ci pentru că o dureau urechile când i-au scos cerceii cu şurub de la părinţi ca să i-i pună pe cei de la naşi. Acum sincer, cât de inspirat să fii să produci, dar şi să cumperi pentru bebeluşi cercei cu şurub? Păi mă dor pe mine urechile la unele şuruburi, dar pe ei😐

Gata. V-am pus la curent, că poate mă invidiaţi şi să fiţi siguri că n-aveţi de ce😛 Şi fiindcă v-am poluat cu versurile alea, na, să ne revenim un pic, că tot n-am mai ascultat-o pe fata asta de muuult timp şi că tot e luni şi lumea vrea să fie vineri:

4 thoughts on “Let’s party!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s