Ignorance is bliss

Lumea în care trăim e un minunat mozaic. Tot felul de oameni, tot felul de feţe, tot felul de reacţii şi tot felul de voci. Cu alte cuvinte, o sursă nesecată de inspiraţie pentru scris pe blog. Fiind diferiţi prin natura noastră, fiecare alegem să credem în diverse lucruri pentru care avem dovezi clare sau, dimpotrivă, în entităţi deloc palpabile. Unii cred în fenomenul Big Bang şi vorbesc cu drag despre strămoşii lor maimuţici, alţii cred că e cineva sau ceva, o prezenţă spirituală deasupra noastră, indiferent că-l numesc Dumnezeu, Allah, Buddha sau mai-ştiu-eu-cum. Na, suntem diferiţi şi ne place. Aaa, paranteză: citeam undeva o chestie ironică aşa drăguţăăă: “You’re unique. Just like everybody else.”😛

Bun, revenim. Eu nu am discuţii în contradictoriu pe tema asta şi mă enervează la culme discuţiile în care un ateu convins încearcă să-l convingă pe un creştin, să zicem, că el crede prost sau când, dimpotrivă, un creştin se roagă cu cerul şi cu pământul de un ateu să-l asculte pentru că o să-i pară rău. Oricum fiecare e stăpân pe alegerile sale, că de-aia avem liberul arbitru, right? Pierdem timpul aiurea în loc să ne concentrăm pe lucrurile importante şi în loc să învăţăm unii de la alţii lucrurile care ne pot folosi. Adică decât să stau cu tine două ore să ne certăm pe tema asta, nu mai bine facem schimb de idei şi facem un lucru un cu adevărat bun, care îi va servi, într-o măsură cât de mică, şi lumii tale formate prin explozie, dar şi lumii mele, de la Adam şi Eva încoace?

Şi acum să vă spun noul adevăr absolut în materie de religie. Orice creştin care crede cât de cât ştie despre cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Duhul Sfânt. Ei bine, greşit! Pe stâlpii din oraşul meu este un afiş care lămureşte această problemă. Nu există decât două persoane de fapt, Duhul Sfânt e doar o minciună, un fals şi am trăit în ignoranţă până acum, când am fi putut să mergem la biserica lor şi să fim…politically correct😛 Îmi pare rău că n-am făcut o poză, dar efectiv m-a buşit râsul şi m-am gândit la cât de caraghioşi suntem. Până la urmă, indiferent de mentalităţile noastre, ar trebui să ne propunem toţi să fim mai buni, mai indulgenţi, să-i ajutăm pe cei care au nevoie de noi şi să ne simţim noi bine cu noi, spiritual vorbind. În loc să facem asta, noi pierdem vremea polemizând aiurea. Cred că avem prea mult timp liber.

Din partea mea, prefer să trăiesc în ignoranţa de care vorbeau ăia de pe afiş, pentru că am obosit să mă şi mir la fiecare idee strălucită care le vine unora noaptea şi apare pe afişe. N-avem griji mai mari decât să tot inventăm religii?

Închei cu un citat pe care l-am văzut prima dată pe Summerday şi care se potriveşte perfect: “There are three sides to any argument: your side, my side and the right side.”

10 thoughts on “Ignorance is bliss

  1. In cercurile in care ma invart eu ateii aduc argumente, dar credinciosii intotdeauna incearca fara succes convertiri si ”argumente” de genul ”O sa va bata Dzeu”, ”O sa ardeti in iad” etc :))). Deci ce rost sa ne certam, zic eu in majoritatea cazurilor si intrerup discutiile. Dar depinde de la individ la individ.
    Eu de ex. sunt agnostica, iubitul meu ateu si sora lui ortodoxa care merge la biserica la penticostali. Totul e ok pana ea incearca sa ne convinga sa mergem sa ascultam ce frumos vorbesc pastorii si eu o ignor si el ii aduce niste argumente pe care ea oricum nu le intelege pentru ca nu are cultura necesara si nu cunoaste anumite evenimente istorice sau diverse explicatii stiintifice si atunci ei doi incep sa se certe si eu sunt nevoita sa urmaresc meciul.
    Eu is f calma atata timp cat nu incearca nimeni sa ma converteasca, mai ales ca am cunostinte pastori sau preoti care nu trec de nivelul ”O sa arzi in iad” care pe mine ma enerveaza maxim si atunci ii ”persecut” si eu pentru ca ( ) cei care nu trec de nivelul asta de amenintari religioase efectiv nu stiu sa aduca argumente pentru ceea ce sustin si se pierd pe drum pentru ca nu stiu niciodata sa contracareze ceea ce le spun eu :)).

    • Şi nu faci pe arbitrul în meciul respectiv?😛 Eu oricum nu-i înţeleg pe cei care vor să-i aducă pe toţi pe calea cea bună, pentru că, vrem-nu vrem, argumentele ştiinţifice şi istorice sunt mult mai multe şi mai solide decât celelalte. De fapt, nu prea sunt argumente, de asta nu înţeleg eu de ce te-ai băga într-o luptă pe care oricum ştii că o pierzi şi care îţi mai dă şi bătăi de cap. Nu e ca şi cum tu, Oana, o să ai o revelaţie în timp ce eu îţi spun că eu cred şi ce bine e, nu? Mie mi-e bine aşa, ţie ţi-e bine aşa. Nu e de ajuns încât să fie end of story? :))
      Aaa, apropo, am mai citit câte ceva, dar tot nu ştiu care e diferenţa între agnostic şi ateu. Big one?🙂

      • Nu fac pe arbitrul ca nu-mi place sa pic la mijloc in certurile dintre frati😀.
        Ateu e ala 100% convins de non-existenta lui Dumnezeu, agnostic e cel care nu e sigur nici de existenta, nici de non existenta lui. Ateul e un fel de minus si agnosticul zero :)))) (nu stiu cum m-a “lovit” comparatia asta).

      • De fapt nimeni nu vrea sa aduca pe nimeni pe calea cea buna. Dezbaterile sunt incepute, de obicei, de cei care sunt oarecum nesiguri pe pozitia lor (credinta etc), iar prin argumentare si contra-argumentare incearca sa-si intareasca propria perspectiva, sa invete si sa inteleaga.

  2. Eu intru destul de des în polemici pe tema religiei pentru că mă enervează insistenţa unora şi ideea “Nu eşti credincios, o să ajungi în Iad.” O fi greşit, n-o fi greşit, nu ştiu, dar interesul meu în religie există datorită admiraţiei şi curiozităţii… şi-aici mă refer la toate religiile, nu numai la a mea. Plus că intru în biserici în scop pur turistic, lucru care îi scoate din sărite pe unii din jurul meu🙂

    • Până la urmă e important să te simţi bine, nu văd de ce ţi-ai refuza dreptul la cunoaştere şi satisfacerea curiozităţii doar ca să nu-i scoţi din pepeni pe cei din jur. Şi apropo de celelalte religii, şi mie îmi place să intru în tot felul de biserici. Din păcate n-am ajuns să călătoresc prea mult, dar abia aştept să văd o moschee😀

  3. @Cipanu, se prea poate că mulţi încep discuţiile ca să se autoconvingă de faptul că ei sunt pe calea cea bună, dar eu tot cred că sunt mulţi care o fac pentru a-i convinge şi pe alţii de părerea lor😀

  4. @Miss I., cei carora le pasa de altii si incearca sa-i “convinga” nu sunt vehementi. Zambesc. Deci nu fac parte din categoria despre care vorbea Oana.
    Cred😉

  5. Cred că asta diferă de la persoană la persoană, dar e posibil să fie mulți și precum cei descriși de tine. Eu, exemplu concret, am ales să cred și tocmai pentru că eu am ales, nu încerc să conving pe nimeni de asta, pentru că le respect opțiunea lor de a nu crede. Dacă intervine chestia asta în discuție, spun că eu cred, zâmbesc și trec mai departe. Am primit și întrebarea ”De ce?” de la prieteni care nu cred și le-am spus tot zâmbind că sunt conștientă că argumentele logice sunt mult mai multe în favoarea lor. Asta știu, dar e vorba de ce simt eu. Și am dreptul să simt ce vreau. Ca și ei. Și zâmbim toți, fără să ne convingem unii pe alții de nimic. Și e frumos așa😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s