Busy night

Dacă aici povesteam despre mediul în care adorm şi în care mă trezesc, după experienţele de azi-noapte am decis să relatez cam ce fac eu in between. Pe unde mă plimb, ce oameni întâlnesc, ce fericiri imposibile în timpul zilei îmi luminează viaţa şi ce chestii mă enervează de aş arunca un pic cu perne de-ar şti braţele-mi pe unde-i creierul.

Na, păi azi-noapte am avut un program destul de încărcat, cum n-am mai avut de ceva timp. Mai întâi am organizat un mini-eveniment, care iniţial era o aniversare, a mea am crezut, dar pe parcurs s-a transformat într-o masă de familie. Anyway, eram foarte stresată, pentru că toate erau pe capul meu şi toată lumea care voia să mă ajute aştepta indicaţii. Am scrâşnit din dinţi şi am zis că o fac eu şi pe asta şi apoi o să mă odihnesc toată ziua. Dac-aş fi ştiut eu ce mă aşteaptă, eheee.

M-am trezit brusc cu toţi invitaţii într-un autocar, nu mă întrebaţi încotro ne îndreptam, probabil spre vaporul-tren. Nu întrebaţi nimic încă. În autocarul ăsta una din probleme era că trebuia să mă plimb de pe scaun la uşă din 10 în 10 minute pentru că mai veneau invitaţi, normal, iar eu le puneam la fiecare un bileţel ca să ştie unde să se aşeze. Era să cad la un moment dat, încercând să lipesc un bilet, dar s-a ocupat un tip cu plete (care semăna cu unul din The Kelly Family, by the way) de el şi m-am salvat.
A doua problemă era o tanti, o bunică adică, pe care nu o cunoşteam, nu era invitata mea, şi care mă stresa cu o conversaţie din care nu înţelegeam nimic. Motivul? Era într-o limbă străină. Dar nu engleză, franceză sau aşa ceva, ci bulgară. De unde şi până unde? Păi am nişte prietene care au bulgara ca şi limbă maternă şi nu de multe ori le-am auzit vorbind aşa, numa’ că, din motive pe care nu le voi detalia acum, noi le ziceam mereu că vorbesc “pe sârbeşte”. Mbun. Şi la un moment dat m-am enervat aşa tare pe bunica asta încât am strigat la ea: “Nu mai vorbi cu mine pe sârbeşte că mă enervezi şi n-am timp de prostii acuma!”. Sigur, mare organizatoare de evenimente, eu, ocupată. Mama mi-a sugerat să fiu mai calmă, asta în timp ce din privirea bătrânei îmi dădeam seama de blestemul pe care îl arunca asupră-mi în gând. Brrr.

Nu ştiu ce s-a întâmplat cu evenimentul respectiv, că eu m-am trezit într-un vapor-tren cu mama, plecam în vacanţă sau ceva. Cum e ăla vapor-tren? Uite aşa, un tren care merge pe nişte şine pliiine de apă, cam de un metru adâncime. Să vă zic că mergea mai repede decât amărâtul de marfar de pe linia cealaltă? Nu, vă zic că mama avea un smartphone şi făcea poze peisajului să-i trimită bunică-mii. Pe smartphone-ul bunică-mii Nokia 1101.

Din vapor am coborât fix într-o instituţie publică, nu ştiu ce era, am completat nişte acte şi apoi m-am trezit pe canapea acasă, răspunzând la telefon. Atenţie!  M-a sunat o tipă cu o voce drăguţă să-mi spună că-i pare rău, dar nu am fost acceptată în proiect, pentru că sunt numai x locuri (x e un număr dintr-o cifră, dar nu-mi amintesc) şi eu am fost foarte aproape, dar na, astea sunt procedurile NASA. Da, NASA! Pe mine m-a buşit râsul pentru că eu cică aplicasem cu o prostie de invenţie şi nici nu mă gândeam că o să fiu fix sub linie. Am râs şi i-am zis că nu-i nimic, să se ducă alţii la NASA. Mi-am ratat şansa, asta-i!

Am încheiat apoteotic. M-am întâlnit pe stradă cu o colegă din generală, am pornit împreună, povestind, după care am intrat din inerţie într-un ceva să bem o cafea împreună. Era uşor dubioasă…taverna, să-i zicem, dar ea intrase prima acolo, n-am vrut să schimb discuţia pe care o aveam şi chiar am mai fi vorbit. M-am dus la barman să iau ceva, nu ştiu ce, iar când am ajuns, ea plecase şi-mi lăsase un bilet foarte dramatic. Îi părea rău că a plecat fără să-mi spună, dar ea nu poate sta într-un astfel de loc, căruia nici nu ştie cum să-i zică. No kidding? Am plecat siderată şi uite aşa…the end.

Na, dacă a fost cineva mai ocupat ca mine azi-noapte, să vină să-mi spună! Seriously, mai visează cineva în halul ăsta sau mă duc la psiholog?😛

8 thoughts on “Busy night

  1. Da si eu am vise foarte ciudate. Doar ca ale mele sunt mai sadice. De pe la 10 ani tot visez ca o sa fiu ucisa, dar crunt nu asa cu una, cu doua. Injunghiata, aruncata in prapastie, ucisa intr-un colt de baie etc. Desi sunt constienta in vis ca e…vis, tot ma consum enorm si alerg p-acolo ca nebuna, strigand dupa politie aka. Vlad sa ma salveze. :)) Poate e doar versiunea Alba-ca-zapada sau Cenusareasa in varianta 2.0. Sau poate sunt nebuna si subconstientul meu vrea sa imi arate asta :))

    • Oh, my!😆 Nu ştiu ce să zic că mai înseamnă visele astea. Unii cică-s dorinţe pe care nu le putem împlini în viaţa reală. Sigur, că eu chiar îmi doresc să merg cu vaporul-tren, iar tu încă oscilezi între mai multe variante de a-ţi pierde viaţa. Brrr, sunt mai înspăimântătoare ale tale😛

      P.S. Ţi-ai închis FB, nu?

  2. Eu visez de foarte multe ori ca ii salvez pe unii si pe altii de la moarte…….sunt vreo superwoman si nu stiu ;)) Sa imi imprumuti si mie vaporul-tren sa ma deplasez mai repede ca de obicei ajung exact la fix cat sa ii smulg din mainile criminalului si pe urma trebuie sa alerg cu ei in brate pana imi dau plamanii afara…

    • Păi data viitoare când presimţi că ai o misiune, mă anunţi şi-ţi fac legătura să-ţi iei bilet, că nu-i al meu vaporul, din păcate😦😆 Poate aşa reuşeşti nu doar să-i scapi, dar să alertezi şi poliţia😛

  3. Wow🙂 eu visez că mă plimb pesteeee tooot, de la parcuri, mări, munţi, lacuri până la cimitire şi alei întunecoase şi peste tot mă întâlnesc cu creaturi ciudate (de exemplu o cămilă care mă aştepta pe balcon – stau la 7 – să mă ducă în zbor să văd o casă).

  4. @Miss I. : Dap, am renuntat la facebook. Mai mult din principiu. S-a transformat din socializare in “cum sa ii scoti ochii cuiva”/ “cum sa moara dushmani cu sh si un singur i”/ “cum ne mai laudam incercand totusi sa parem modesti”/ “cum sa castigi un laptop doar dand un like” samd. Cand am pornit “aventura” facebook era doar un mod de a gasi prieteni indepartati, de prin tari straine si de a comunica cu ei mai des si mai interactiv. Acum sincer vad in el al doilea hi5 si asta nu imi place deloc. Si se pare ca, in ciuda a ceea ce zic altii, exist si fara facebook :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s