Superstiţii

Am terminat zilele trecute  “Albastru pur” de Tracy Chevalier şi mi-am amintit că am vrut neapărat să notez şi aici câteva citate. Cartea e foarte interesantă, iar autoarea reuşeşte să îmbine tare frumos două poveşti care au avut loc la 500 de ani depărtare, dar care au ceva special în comun. Nu mi-am propus să scriu un articol întreg despre cartea asta, deşi m-a captivat şi m-a făcut să-mi doresc să ştiu mai multe despre perioada aia veche pe care a evocat-o, despre hughenoţi şi despre reforma protestantă, despre cum trăiau oamenii în timpurile alea. A fost o lectură foarte plăcută şi o recomand!🙂
Bun, astea-s citatele şi imediat vă zic ce-i cu titlul articolului:

Ştii cum se întâmplă când îţi cumperi un album muzical şi eşti obsedat de el o vreme şi-l asculţi tot timpul şi ştii toate cântecele de pe el. Şi crezi că-l cunoşti foarte bine şi înseamnă ceva deosebit pentru tine. […] Pe urmă, într-o bună zi încetezi să-l mai asculţi fără niciun motiv. Nu e o hotărâre conştientă. Pur şi simplu brusc nu mai simţi nevoia să-l asculţi. Nu mai are aceeaşi forţă. Poţi să-l auzi şi să ştii că sunt tot cântece bune, însă şi-au pierdut vraja ce-o exercitau asupra ta. Simplu.

– Dar…erau creştini. Ar fi trebuit să fie oameni cu frică de Dumnezeu, nu să creadă în superstiţii.
– Religia n-a distrus niciodată cu totul superstiţia. Creştinismul a fost ca un strat suprapus peste credinţele mai vechi – le-a acoperit, însă ele n-au dispărut.

De unele lucruri e imposibil să te desparţi cu totul.

Al doilea citat m-a prins complet. Credinţa creştină e şi acum plină de superstiţii care n-au nici în clin, nici în mânecă de fapt cu partea spirituală, cu Dumnezeu. Nu ştiu dacă vreodată vor dispărea, dar eu am obosit să explic oamenilor de ce n-am probleme să îmi fac baie în ziua în care a murit cineva apropiat. Am obosit să explic că dacă eu pornesc maşina de spălat duminica nu e mai grav decât dacă aş sta degeaba în vârful patului uitându-mă la Simona Sensual, pentru că “trebuie să mă odihnesc”. Nu mai am răbdare să explic că dacă alegi să crezi e mai importantă partea de substrat, şi nu toate tradiţiile aiuristice şi toate obiceiurile provenite din vremuri păgâne.

Ce a pus capac la toate? Luni a fost Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul. Bun. Eram într-un magazin cu mama, mergeam acasă şi la un moment dat i-am zis că aş mânca nişte pepene. Vânzătoarea ne aude şi-mi zice serioasă: “Nu se mănâncă pepene azi. A zis la radio. Că simbolizează capul şi…”. Eu mă uit la ea cu o sprânceană ridicată şi încerc să-mi stăpânesc un zâmbet. Zic: “Bine, azi e şi zi de post, dar eu am mâncat carne de la prima oră, mă risc şi cu un pepene.”.

Şi-am mâncat, normal. Dar tot mă enervează la culme că oamenii nu sunt în stare să zărească superstiţiile de sub “stratul” de creştinism ca să nu mai pierdem timpul având grijă de formă, în loc să ne îngrijim de fond. Că unii abia ştiu să spună o rugăciune, dar când vine vorba de obiceiuri, de ce trebuie şi nu trebuie să faci ca să respecţi tradiţia, toţi sunt maeştri!

4 thoughts on “Superstiţii

  1. Aici ne cam potrivim, nu stiu cum se face ca eu ma gasesc sa spal sau sa fac curat exact in zilele de sarbatoare. Iar romanii, mai mult decat credinciosi, sunt bigoti.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s