Tot o ciorbă

Cred că toată lumea are Monday issues, multă lume mai scapă şi câte-o înjurătură printre scrâşnetul dinţilor când sună alarma în dimineţile de luni. Câtă lume nu se trezeşte de-a binelea abia după câteva ore petrecute la serviciu sau şcoală, după caz?
Ei bine, e benefic să ne provocăm minţişoara încă de azi, ca să ne pregătim pentru restul săptămânii. Ok, nu e ca şi cum eu am şcoală sau serviciu azi, nu e ca şi cum m-am trezit la 6-7, dar am rămas cu obiceiul ăsta din anul care a trecut. Lunea aveam multă matematică, aşa că îmi stresam neuronii serios, iar acum nu mai pot scăpa de obicei, deci am, n-am la ce…eu lunea cuget.

Şi să vă zic la ce cuget azi. E o chestie care mă frământă cam de multicel, să tot fie vreo câţiva anişori. Care-i, bre, faza cu supă vs. ciorbă vs. borş ? Că pe mine toată lumea m-a zăpăcit, m-a dus, m-a-ntors, sunt indusă în eroare până-n gât.
Eu de când mi-s mică am ştiut că mănânc ciorbă atunci când are chestii mai multe în ea. Adică ciorba de găină are în ea, bineînţeles, pe biata găină, dar şi nişte zarzavaturi. Analog pentru ciorba de porc, de vită, de miel. Ciorba de legume are, d’oh, legume multe, iar ciorba de o anumită legumă….na, hai că-i simplu şi logic, nu mă-ntind.
În acest context, pentru mine exista şi o diferenţiere: ciorbă dulce, ciorbă acră.

Pe parte-ailaltă, supa e mai mult o zeamă. Adică în general eu am zis supă la supa de pui cu găluşte sau tăieţei. Cam asta era pentru mine supă. Fierbi puiul, iei supa, o asezonezi cu găluşte sau tăieţei, ceva verdeaţă şi gata-i. Cu carnea vezi tu ce faci, altă mâncare.

Şi pe urmă am mai cunoscut oameni. Şi-am aflat că unii trăit-au ca mine, iar alţii în alt spirit. Că pentru unii, supa-i dulce, ciorba-i acră. Şi că asta-i diferenţa. Păi dacă-i aşa, să ştiţi că io până de curând am mâncat supă de perişoare, nu ciorbă de perişoare, pe motiv că nu prea îmi plăcea să fie acrişoară, deci pentru odorul personal mama o făcea dulce. Deci supă, după logica asta.

Nu mai aştept adevărul absolut, numa’ vreau să ştiu şi despre alţii cum separă ciorba de supă. E vreo chestie pe regiuni? Deşi când am fost într-o tabără, o fată din Timişoara a mâncat supă de roşii, iar un băiat din Hunedoara (deci destul de aproape) – ciorbă de roşii, ca mine. La aceeaşi masă, din aceeaşi supieră. Uite, că nici la asta nu i-au zis ciorbieră.
Şi dacă n-o fi exagerat din partea mea, ce-i ăla borş? Eu nu cred că am mâncat vreodată, dar dac-oi fi mâncat, tot nu ştiu.

Deci care-i faza cu astea trei, că pentru mine tot o ciorbă-s ?😀

P.S. Ca să mai îndulcim ziua asta, poftiţi:

Foto.

10 thoughts on “Tot o ciorbă

  1. perfect, ciorba are multe chestii in ea si supa e mai limpede. Pina aici e bine. Mai departe, ciorba poate fi acrita, iar daca este acrita cu BORS atunci se numeste bors. Borsul este o chestie fermentata din tarite de griu. Daca vrei sa-ti astimperi curiozitatea am pe undeva pe blog o reteta elaborata😉 Numai ca borsul asta e mai popular prin Moldova, mai putin pe la Tirgoviste, si deloc in Ardeal. Cam asta ar fi un mic tratat al borsului🙂

    • Vaiiii, mă gândeam că borş îi zice la ceva mai complicat decât la o ciorbă acrită cu borş. Că ăla ştiu ce-i😳😆 Mulţumesc de lămurire, m-am mai liniştit un pic şi o să caut să citesc pe blog.
      Bun-venit pe aici!

  2. La mine e simplu.
    Tot ce nu are acritură (chit că e borș, zeamă de lămâie, suc acru de roșii, etc.) e supă. Ce e acru e ciorbă.😆
    Și borșul e ăla de tărâțe fermentată și din ce s-o mai face corcodușe, buruieni, ce are fiecare la îndemână.

    Depinde și de zonă.

    Numai că singura confuzie la noi e că ne englezim… englezii sunt cu soup și sour soup… la români e una și bună.😆 Cel puțin din zona de unde provin n-au fost niciodată dubii… de asta la ciorbă se zicea borș, să știe orișicine că ciorba e acră neapărat!😆

    • Bun, deci tu ştii invers, că nivelul de “acreală” îi dă numele, nu limpezimea.
      Eu n-am făcut niciodată conexiunea cu englezismele, e drept că diferenţierea aia de ziceam, cu ciorbă acră şi ciorbă dulce, aduce un pic. Numai că pe asta o tot ştiu de când stăteam la bunici şi ei chiar n-au nicio treabă cu limba lui Shakespeare😆

  3. Aia de rosii e intr-adevar supa la noi in Banat😀. Si borsul e ala cu care se acresc ciorbele. Acuma clasificarea exacta nu o stiu, le stiu pe derost numai, fara logica :))).

    • Deci de-aia nu-i venea ei să creadă când noi ziceam: “Da’ asta-i ciorbă, tu nu te uiţi la ea câte are aici?”, iar ea ne răspundea, fâcând nişte ochi mari, “Da’ nu vedeţi cât îi de dulceee? Îi supă!”😆
      E, e drept că-n stomac nu prea mai contează cum îi zice, bună să fie😛

  4. @coolnewz/Ratatouille – e, deci tot am mirosit eu ceva în neregulă cu borşul ăsta. Pe zi ce trece mă conving din ce în ce mai mult că gătitul e într-adevăr o artă, majoritatea suntem doar nişte bieţi amatori, care ştiu să facă o friptură şi o omletă😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s