A treisprezecea oară

Azi mă simt ciudat. Mă simt ciudat pentru că e pentru prima dată după mult timp când şcoala nu începe şi pentru mine. Din ’99 până-n 2010 m-am dus conştiincioasă la fiecare deschidere de an şcolar: douăsprezece începuturi, douăsprezece zile cu emoţii mari la început şi din ce în ce mai relaxante în timp, opt buchete de flori – avantajul de a avea dirig în liceu😀 -, trei “serii” de acomodare cu colegii şi nouă revederi. Doisprezece ani. O viaţă de om, nu? Şi eu pot să folosesc o replică pe care o aud deseori spusă ironic: “Am mai mulţi ani de şcoală decât ai tu de viaţă.” Da’ chiar e aşa, ce să facem?

Azi m-am întâlnit cu o parte din foştii colegi, am zis că dacă tot nu mai suntem direct implicaţi, măcar să dăm o fugă pe la şcoală şi apoi să respectăm ritualul din anii trecuţi, când imediat după deschidere mergeam să bem o cafea împreună, povestind despre vara care tocmai trecuse. Ei bine, eu n-am mai ajuns la şcoală în timp util, datorită unor dragi colege care m-au ţinut pe loc, dar n-am ratat reuniunea de la terasă. A fost drăguţ, ne-a mai alinat nostalgia, pentru că, deşi mulţi nu ne gândeam, ne-am simţit ciudat astăzi.

Am zâmbit singură pe stradă când mă uitam la toţi piticii gătiţi în uniforme care mai de care mai călcate şi mai apretate. În ochii liceenilor sau ai elevilor de gimnaziu vezi mai multă relaxare şi bucuria de a-şi revedea colegii, sau chiar frustrare pentru că n-au dormit destul după concertul de aseară, dar în ochii celor mici se vede emoţie, îngrijorare, dorinţa de a avea tot ce le trebuie încă din prima zi, dar şi dorinţa de a nu-şi dezamăgi părinţii. Numai astfel de priviri şi discuţii am prins pe stradă la puştii cu ghiozdan considerabil mai mare decât puteau duce. Unii ieşeau supăraţi pe părinţi din librării, reproşându-le că nu le-au cumpărat şi mine pentru creionul mecanic, alţii aveau grijă ca de ochii din cap de buchetul de flori, iar alţii, întorcându-se de la şcoală, transmiteau părinţilor indicaţiile învăţătorilor cu privire la rechizitele necesare.
Sincer vă zic că am zâmbit mult şi m-au binedispus încă de dimineaţă, în ciuda sentimentului cu care mă trezisem.

Eram cu o colegă când am trecut grăbite şi am auzit o replică: “Băi, a început şcoala azi?” Da, băi, a-nceput, dar nu şi pentru noi🙂 O altă colegă a primit o întrebare în curtea şcolii:
– Tu eşti boboacă?
– Aaa? Da, la facultate!😆

Deci da, azi m-am simţit ciudat şi mi-e greu să mă obişnuiesc momentan cu ideea asta🙂 Până una-alta, tot o să zic că ăsta e al treisprezecelea început de şcoală pentru mine, până-n octombrie adică🙂

La voi cum erau primele zile de şcoală? Sau cum sunt dacă încă sunt?😀

Foto.

13 thoughts on “A treisprezecea oară

  1. Am trecut şi eu azi pe la şcoală, gândindu-mă că vreo nostalgie târzie mă va cuprinde la revederea liceului şi a profesorilor, dar n-a fost aşa. Mă simt mai pregătită ca niciodată pentru facultate, pentru un nou program, pentru o nouă viaţă…

    Primele zile de şcoală erau fericite, mă bucuram că îmi revăd colegii ( aveam şi noi tradiţia cu sucul la terasă, pe care am respectat-o şi azi :)) ), îmi plăceau atmosfera din clasă şi atitudinea degajată a profilor… Era frumos, dar mă bucur că s-a terminat. Urmează o nouă etapă ce aduce cu ea noi provocări. Succes!

    • Bun-venit pe blog, Amaya!
      Şi eu sunt pregătită pentru facultate, vreau să fac din perioada asta una frumoasă, dar tot observ câte o umbră de nostalgie.

      Cred că toată lumea are tradiţia asta, norocul patronilor de terase😆 Să sperăm că noua etapă din viaţa noastră va fi de ţinut minte. Succes şi ţie!

  2. Din inceputurile de scoala nu imi amintesc decat franturi. Tot ce tin minte e ca aveam intotdeauna un sentiment de melancolie. Ma simteam un pic nedreptatit cand mi se taia brusc elanul unei vacante ce imi parea atunci prea scurta. Imi lua ceva timp sa ma acomodez cu ideea. Acum, cand ma gandesc, mi-as dori sa mai fiu copil si sa fiu prezent la deschiderea scolii.

    • Cred că toţi încercam sentimentele de care vorbeşti, că parcă nu avusesem destul timp în vacanţă. Ar fi drăguţ dacă ne-am mai putea întoarce în timp uneori, de exemplu la începuturile de an şcolar😀 Dar doar atât😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s