7:32

Iată că primul articol cu peripeții de la facultate nu a întârziat prea mult să apară, pentru că eu am început săptămâna în superforță. Not!

Să vedeți cum. Azi am avut un seminar de la 7:30, așa că am setat alarma la 6:30, ca să am timp de stat în pat, de mâncat, mă rog, ca să plec la școală pe la 7:15. Bun, mi-am făcut planul bine. Numai că aseară m-am culcat cam târziu pentru ora la care trebuia să mă trezesc, așa că atunci când a început telefonul să se revolte, l-am închis rapid, am scrâșnit din dinți și am zis ”Ah, mai stau 5 minute și gata.”
Și peste 5 minute s-a făcut puțin mai lumină afară și colega mea din patul de jos se trezește, se ridică în picioare, se uită la mine și zice: ”Ioana, dar tu nu ai de la 7 juma’te azi?”. Eu, senină, deși un pic adormită, zic: ”Ba da!”. După privirea ei mi-am dat seama că e ceva în neregulă și deja mă rugam în gând să nu spună că e peste 7. Și vine șocul: ”Păi e 7 juma’te!”.  Era de fapt 7:32.
Nu știu dacă mai are rost să vă spun cum m-am dat jos din pat, nici nu mai simțeam scara sub picioare, cum am fugit în baie, cum m-am îmbrăcat și cât de repede am fost gata. Vă spun că la 7:37 eram la ieșirea din cămin, atât. Am ajuns la facultate, am urcat în grabă pe scări până la etajul 3 și am reușit să intru în sală. Colegii mei erau deja acolo, proful nu. Am răsuflat ușurată și imediat un coleg face mișto de mine: ”Păi da, Ioana, așa e când stai departe rău de facultate, întârzii!”. Când i-am spus la ce oră m-am trezit a făcut ochii mari și s-a uitat la ceas. Era 7:40. ”8 minute? Ăsta e un nou record feminin, eu auzisem de o oră, o oră juma’te până acum.”
Da, acum mi-a venit și mie să râd, dar la cât de zombi eram de dimineață… fix recorduri de-astea mi-am propus să dobor când ajung la facultate.

Dar, hei, eu am început cu zâmbetul pe buze a doua săptămână de facultate, așa că de ce să mă mai plâng? Probabil că o să țin minte mult timp de acum încolo experiența asta. Și nu mă mai culc târziu când am ore așa devreme. Deși cred că nu o să mai am că și proful era adormit și ne-a sugerat să facem cumva să găsim o sală și să facem seminarul la o oră mai decentă.😆

Eee, ați râs și voi de mine? Dacă v-am amuzat și tot n-am pierdut ziua degeaba. Voi să nu faceți ca mine, totuși!

Cheers!

P.S. Ce e frigul ăsta, oameni buni?

7 thoughts on “7:32

  1. :))))) Da, am ras! Eu am intarziat toata saptamana trecuta [dar fara sa intru peste prof], iar azi cand aveam cel mai neinteresant si nefolositor curs din facultate, eram la 7:40 in amfiteatru. Eu si inca vreo 50 de disperati [din 700 de insi]. Yeee!

  2. Lasa ca zilele obisnuite cu siguranta nu ti le vei aminti, ci cele de genul asta. Si eu am patit-o :)). La primul examen chiar, am ajuns cu 15 minute intarziere si am fost servite (eu si prietena cu care am intarziat) cu locuri VIP. In primul rand :)).

  3. hehe.. esti bine, bine. Eu primul curs la care am ajuns (microeconomie) evideeeeent ca am intrat dupa profa si evideent ca s-a luat de mine.
    apoi, ar mai fi profu de mate.. primul curs cu el, aceeasi poveste. aici n-am mai intrat decat la pauza. tupeu n-am mai avut sa vad cum un intreg amfiteatru se uita fix la mine :-B

  4. N-am pățit-o cu întârziatul niciodată în facultate (e cam ciudat acum că mă gândesc bine), doar la unele examene. Când primeam orarul nou aveam un obicei cu o colegă, selectam cursurile la care nu urma să mergem și, ca prin minune, un orar aglomerat se transforma într-unul lejer :)) Nici ca mine să nu faci🙂

  5. @Clau – păi râzi, râzi, că măcar ceva bun să iasă din asta😆 Dar voi ce căutați cu atâta timp înainte la cursuri? Bine, că noi luni am fost la două cursuri și am stat câte o oră în amfiteatru fiindcă n-am știut că le avem la două săptămâni. Ce mai, conștiincioși, nu glumă!😆

    @Bi – serios! Prea dintr-o dată a venit. Aici s-a mai înmuiat azi, sper să se mai încălzească🙂

    @Oana – cu siguranță că astfel de lucruri îți rămân în minte. Eu sper să nu primesc niciodată locuri VIP la examene😆

    @Diana – da, avem un orar destul de ciudățel, să-i zicem, deși e destul de lejer. Știam dinainte să vin că e posibil, dar asta e😀

    @Dana – nu mai e ca la liceu, ha?😆 Adevăul e că nici eu nu m-aș simți bine să intru în amfiteatru după mult timp. A făcut o tipă ieri la noi la mate, a venit în a doua jumătate a cursul și a luat-o fix pe lângă catedră, s-a așezat în primul rând. Proful a fost calm, dar se uita și el lung😆

    @Oana S – eu am un program destul de lejer fără să intervin asupra lui și-n afară de profa de drept, lângă care e destul de curent din cauza aerelor pe care și le dă, îmi plac mult toți profii, deci momentan îmi place să merg să-i ascult😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s