Să ne punem mintea la contribuție

Nu am abandonat blogul, serios, chiar dacă așa pare. Doar că a fost o perioadă destul de aglomerată pentru mine și n-am reușit mereu să-mi pun gândurile în ordine. Și, recunosc, uneori am simțit vântul cum bate prin tolba cu idei și nu mi-am găsit motivație ca să caut mai adânc. Și am scris cuvântul ”și” de multe ori în doar câteva rânduri, am observat.

N-am nimic special să vă povestesc, dar m-am gândit că după o jumătate de zi în care am lenevit continuu, din care patru ore le-am petrecut dormind, trebuie să-mi vină mie o idee până la sfârșitul articolului. Altfel, degeaba mi-am odihnit neuronii în timpul somnului și uite că deja mi-a venit o idee. Nu că-s bună? Vreau să vorbim despre cuvintele, dar mai ales expresiile, pe care nu le înțelegeam când eram copii. Toate structurile alea pe care le auzeam de la alții și nu știam la ce se referă și ne chinuiam să le dăm un sens în mințișoarele noastre? Le știți? Ziceți și voi că ați avut așa ceva, că altfel încep să mă simt prost.
Hai să vi le zic pe alea ale mele. În principiu ele sunt mai multe, sunt sigură, dar mi le amintesc pe alea pe care mama mi le spunea frecvent atunci când nu eram cuminte. Normal, îmi răsună și acum în cap. Erau trei expresii care tot o ciorbă însemnau pentru mine că oricum nu le înțelegeam și atunci aveam o imagine în cap de genul ”nu e de bine” care îmi apărea oricând mama spunea: ”Bagă-ți mințile-n cap!”, ”Revizuiește-ți comportamentul!” sau ”Pune-ți mintea la contribuție!”. Eu ripostam de multe ori în general, dar când auzeam cuvintele astea se așternea pacea în sufletul meu și uitam că trebuie să-mi impun punctul de vedere, eu voiam doar să am o revelație și să aflu ce vor să însemne. Mama probabil credea că îmi pare nespus de rău pentru ce am făcut și meditez. Eh, tot era bine că și ea devenea mai calmă.

Serios, mă gândeam foarte mult la ce=s alea ”mințile” și cum le pot băga în cap. Eu ”minte” știam ce înseamnă, dar mințile erau mai multe, probabil mai voluminoase și nu credeam că mi le pot băga singură în cap. Pe de altă parte, comportament știam ce înseamnă, dar ”revizuiește”? Ăsta ce fel de cuvânt mai era? Doar nu credeți că-mi închipuiam la 4-5 ani că vine de la ”a revizui”, da? Și nue ca și cum aia știam ce înseamnă. Despre ”contribuție” chiar vreți să vă mai spun? Nu mai știu ce imagine avea în capul meu sau dacă era atât de abstractă încât am renunțat repede la a mai înțelege. Oricum, m-au urmărit mult timp expresiile astea.
Și știți ce mi-a zis mama de curând? Că dacă nu înțelegeam ce înseamnă, de ce nu întrebam? Serios? Când: înainte sau după ce termina de ”țipat” la mine?😆

Acum ziceți și voi: ați avut experiențe asemănătoare? Chestii pe care nu le înțelegeați oricât v-ați fi…pus mintea la contribuție? Nu vă fie jenă, că nu sunteți singurii, hai, curaj!😆

P.S. Titlul l-am pus la sfârșit, da, după ce mi-a venit ideea!😆

3 thoughts on “Să ne punem mintea la contribuție

  1. Da, am avut :)) Nu știam ce înseamnă ”de pildă” și ”lasă-l în plata domnului”. În mintea mea era numai haos atunci când în jur nu era nici un… domn😀

  2. Eu aveam o mare problema cu expresia “Maine, poimaine se intampla…” pentru ca tata a zis de o prietena de-a noastra ca maine, poimaine se marita, ceea ce m-a bagat in mai multe dileme – de ce nu stie exact cand? O nunta nu se pregateste din timp? Dupa trecerea celor doua zile nu stiam de ce nu am mers la nunta, apoi de ce nu s-a maritat si ce s-a intamplat :)).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s