Ce contează cum se cheamă?

Nu, n-am găsit foaia cu subiectele pentru blog, deși am idee cam care ar fi și o s-o caut cât de curând. Memoria mea încă mă iubește și pentru că am fost cuminte s-a gândit că merit să fiu cadorisită cu unul din subiecte. I-am și promis colegei mele de cameră că o să fie vedetă la un moment dat și pentru că-mi merge netul, o să-și facă debutul în absență pe blog.

Ok, colega asta a mea e simpatică. Și se uită la filme. Când nu e la școală, nu-nvață, nu face ordine și nu face baie (astea ultimele în toiul nopții), ea se uită la filme. Nu prea ne uităm la filme împreună pentru că nu ne prea coordonăm programul, plus că ea se uită la filme pe bucăți, poate să vadă un film în câteva zile, ori pentru mine asta ar însemna să mor încet. Ori văd un film, ori nu-l mai văd. Eu pot să mănânc o ciocolată timp de o săptămână, câteva pătrățele pe zi, dar să văd un film cu porția? No. Thanks, but no! Așadar, nu prea pot să comentez cu ea filmele pe care le vede. Unu, pentru că eu sunt deficitară la capitolul filme, doi – pentru că nu ne coordonăm și trei, pentru că ea…nu prea știe cum se numesc filmele la care se uită. 
E, ce părere aveți de asta? Eram io într-o zi concentrată pe o integrală euleriană, pentru că dădeam nesimțitul ăla de test la mate de care ziceam. By the way, am zis că am luat 8? (*me dancing and jumping around, singing we are the champions, my frieeeend, yay!*). Și concentrată cum eram, îmi obosise neuronul și zic să iau o păuzică și să fac niște networking cu Oana (yep, that’s her name) și zic cu vocea suavă-mi ”La ce film te uiți?”. Am privit-o numai un pic și pentru că ea nu făcea eye-contact cu mine, find prinsă în replicile urletele ălora din film, mi-am cufundat ochii în monitor, rezolvând un Spider Solitaire (am zis că n-am avut net?!). Pe deasupra ochelarilor însă o observ pe Oana oprindu-se un pic din ronțăit și îmi dau seama că-și pune un zâmbet pe buze, zâmbet care urma să se transforme în râs când a început să umble printre ferestre, căutând numele filmului. Zic ”Seriously? Nu știi la ce film te uiți?!!” Sigur că am început să râdem amândouă, dar nu știu dacă râdeam din aceleași motive. Eu râdeam pentru că așa mi se pare mie amuzant să te uiți la un film pe care ți-l alegi ( deci nu ai făcut zapping și rula pe nu-știu-ce-post-TV un nu-știu-ce-film și ți s-a părut drăguț) și să nu știi cum se cheamă. Ea cred că râdea fiindcă i se părea amuzant că mie mi se pare amuzant acest aspect. Cică n-are așa mare importanță numele. Cum nu?!
Păi prima dată când vorbești despre un film, zici ”Ai văzut filmul X?” și abia apoi spui, dacă interlocutorul nu-și mai amintește numele, că era cu un băiat și o fată, el era cu bani și fițe, ea era bolnavă și nu era populară și el o disprețuia și pe urmă se îndrăgostesc și ajung să fie în două locuri în același timp și se căsătoresc și se termină trist. (Hai să vă văd, despre ce film e vorba?!)
Prima dată nu zici ”Ai văzut filmul ăla cu un băiat ai cărui părinți erau muzicieni, dar el a crescut la orfelinat și e super șmecher, compune muzică și i se dă o chitară care costă 4000 de dolari?”, ci zici ”Ai văzut August Rush?”.

Na, că am făcut teoria chibritului. The point is: mie îmi place să știu numele filmelor la care mă uit, nu e logic? O să încerc să o comving pe Oana să fie atentă de acum încolo. Uite așa, că nu se mai poate. Nu pot să-i cer niciodată recomandări de filme, dac-ar fi să fie, că în loc de nume, îmi zice o poliloghie cu tot ce-a reținut ea din el. Not good!

P.S. Yay, încă e net!😀

4 thoughts on “Ce contează cum se cheamă?

  1. Mie imi place sa stiu numele filmelor ca de obicei am o parere f puternica si tb sa stiu de ce ma plang sau ce laud😀.
    Si filmul de care zici tu e A Walk To Remember.

  2. Eu s-ar putea să fiu în stare să vorbesc ore în șir de anumite cărți. ce mi-a plăcut la ele, ce m-a fascinat, ce m-a impresionat, ce idei m-au acaparat… dar îmi scapă numele… și autorul uneori… mai ales când vine vorba de autori și cărți care nu sunt neapărat în uzul curent… adică, dacă citesc Marquez, sigur știu numele autorului, dar al unui psiholog francez de la care am citit o singură carte… cam nu mi-ar încărca memorie.
    Consider mai importantă cartea, să o înțeleg, să îi pătrund ascunzișurile…

  3. @Clau – yep🙂
    @Oana – fair enough!🙂 Eu și dacă nu simt nevoia să laud/critic, tot îmi place să știu cum se cheamă😀
    @Diana – asta e altă situație, desigur. Și eu uit numele filmelor, e natural să mai ștergem din memorie chestii care nu ne sunt prea utile, dar mă refeream că de obicei știu numele unui film sau al unei cărți atunci când îl vizionez, respectiv citesc. Asta era situația. Mă așez să mă uit la filmul X, nu la UN film😀
    Desigur că partea de esență e mai importantă în rest🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s