Douăzeci [2]

Din seria ”cât de egoistă pot să fiu”, încă o listă despre mine 😀

”20 de personaje de carte care mi-au plăcut”

  1. Tic (”Cireșarii” – Constantin Chiriță)
  2. Micul Prinț (”Micul Prinț” – Antoine de Saint Exupery)
  3. Diana Slavu (”Pânza de păianjen” – Cella Serghi
  4. Marguerite Gautier (”Dama cu camelii” – Alexandre Dumas – fiul)
  5. Otilia Mărculescu (”Engima Otiliei” – G. Călinescu)
  6. Sînziana Hangan (”Arta conversației” – Ileana Vulpescu)
  7. Profesorul Wilczur (”Vraciul. Profesorul Wilczur” – T. D. Mostowicz)
  8. Rodion Romanovici Raskolnikov ( ”Crimă și pedeapsă” – F. M. Dostoievski)
  9. Florentino Ariza (”Dragoste în vremea holerei” – G. G. Márquez)
  10. Mirona (”Cartea Mironei” – Cella Serghi)
  11. Olguța Medeleanu (”La Medeleni” – Ionel Teodoreanu)
  12. Ștefan Gheorghidiu (”Ultima noapte de dragoste…” – Camil Petrescu)
  13. Maitreyi Devi (”Maitreyi” – Mircea Eliade)
  14. Ilie Moromete (”Moromeții” – Marin Preda)
  15. Andrei Pietraru (”Suflete tari” – Camil Petrescu)
  16. Anna Karenina (”Anna Karenina” – Lev Tolstoi)
  17. Dorian Gray (“Portretul lui Dorian Gray” – Oscar Wilde)
  18. Protagonistul din ”Viața pe un peron” – Octavian Paler
  19. Iona (”Iona” – Marin Sorescu)
  20. Kathy (”Să nu mă părăsești” – Kazuo Ishiguro)

Fără o ordine anume, pur și simplu 🙂

Douăzeci [1]

Mai e mai puțin de o lună și gata cu cifra 1 la începutul vârstei mele. Aproximarea mea cum că am douăj’ de ani o să devină foarte exactă cât de curând. Și pentru că am mult timp la dispoziție, pe lângă urmărit documentare, seriale, ascultat muzică și citit, m-am gândit să-mi fac niște liste, să văd dacă scot câte 20 de ”chestii” despre mine.
Și pentru că tot am citit despre călătorii zilele astea, prima listă se intitulează ”20 de locuri în care mi-aș dori să ajung”. (ordinea e aleatorie și nu e o listă cu ”țări” 🙂 )

  1. Machu Picchu
  2. Fez
  3. Marrakech
  4. Bali
  5. Taj Mahal
  6. Rio de Janeiro
  7. Piramidele din Giza
  8. Sagrada Familia
  9. Piața Roșie din Moscova
  10. Kremlin
  11. New York (Manhattan, Times Square, Brooklyn Bridge and so on)
  12. Golden Gate Bridge
  13. Tibet
  14. Birmingham Palace
  15. London Eye
  16. Champs Elysees
  17. Tokyo National Museum
  18. Balcic
  19. Cabo da Roca
  20. Canal Grande, Veneția

Sper doar să nu rămână numai o listă 🙂

Nu sunt genul

Nu sunt genul care să se maimuțărească și să se alinte întruna. Pur și simplu n-aș putea. Poate că m-am maturizat prematur sau poate că pur și simplu felul meu de a fi nu-mi permite să flutur prea mult din gene și să-mi schimb vocea doar ca să par drăguță și loveable.
Nu vreau să cred că toți bărbații sunt atrași în mod deosebit de fetele/femeile care se comportă constant ca niște fetițe la pubertate. Da, ”iuuubi”, ”frumi” și ”guriță” mi se par drăguțe când le aud la fete de 13 ani (plecând de la ideea că sunt cât de cât conștiente de faptul că aia nu e neapărat relația vieții lor și or să se facă mari cândva), dar nu și când ajungi la 18-20. Ca să nu mai zic de mai târziu. Și pe bărbații care sunt atrași de astfel de comportamente oricum nu mi i-aș dori vreodată în viața mea.

Poți să fii romantică și tandră fără să-ți pițigăiești vocea. Poți să îți alinți iubitul fără tot felul de apelative (pe care n-am să le menționez, ca să nu o ia nimeni care trece pe aici din întâmplare personal). Și aș putea să bag mâna-n foc că anumite apelative-diminutive îi chiar deranjează pe bărbați uneori, dar preferă să nu o spună ca să nu provoace scântei în relație. Greșesc? Și dacă aș putea să trec, la nivel conceptual, peste chestia asta, să le aud în public nu-mi dă deloc cea mai bună stare. Deloc. Și da, se poate să greșesc, dar asta e viziunea mea. Mi-o asum complet 🙂

Și nu sunt genul care i-ar posta vreodată pe Facebook zilnic (și cam niciodată, de fapt) ”Te iubesc”-uri. Sau, și mai bine, ”te iuby”-uri. Adică de ce? Dacă  nu o scriu pe wall/timeline înseamnă că sentimentele mele nu-s profunde? Sau dacă nu află toată lumea nu sunt valabile? Ultima dată când am verificat, relațiile implicau doi oameni și e de ajuns să-și facă declarații de dragoste în particular. Și, personal, nu consider că e doar ”de ajuns”, ci e chiar indicat. Deci nu. This does not sound like me. 

As simple as that 🙂

Vară

Uneori simt că nu mai știu să scriu. Simt că aș avea o mulțime de chestii de spus, dar când vine vorba să apăs pe taste, mă lasă orice urmă de inspirație. Cred însă că nu e așa. Cred că e doar o fază trecătoare, pentru că încă încerc să mă regăsesc după sesiunea asta. Nu pentru că am fost extraordinar de solicitată și așa mai departe, ci pentru că acum realizez cu adevărat că s-a dus un an de facultate. Gata. Îmi mai iau o zi (sau seară, cum vreți) să mă gândesc la asta și de mâine revin. Am o vară întreagă să învăț mate, să citesc cărți și bloguri, să ascult muzică, să văd filme și seriale și să citesc articole/cărți de profil. Tomorrow is the first day of the rest of my life 🙂

Și-o piesă, probabil singura de care nu mi s-a făcut greață, deși am ascultat-o extrem de des la cămin (involuntar, desigur).