Declar pierdută țara

Așa zice Vama într-un cântec de pe noul album.

E ciudat că nu pornesc televizorul ca să văd circul ăsta? Că parcă nici nu vreau să știu de ce se reunește parlamentul zilele astea? Că n-am și nu vreau să-mi fac dispoziția necesară ca să ascult cine cu cine a fost înlocuit și cine contestă deciziile unde?

E ciudat că prefer să-mi fac ordine în dulap, să mă gândesc la noua imagine Econosofia în social media, să văd seriale și să transcriu citate din cărți? E aiurea că prefer să rămân în ignoranță decât să mă enervez când văd ce se întâmplă în politică acum? Și, mai mult, e ciudat că păstrez distanța, deși fiecare acțiune a măscăricilor ăstora o să-mi afecteze într-un fel sau altul viitorul?

Să mă simt aiurea pentru că uneori îmi doresc doar să-mi fac bagajele și să mă mut într-o țară mai civilizată, unde la spital nu ți se spune ”Hm, dar nu pare că ți-e rău!” și unde oamenii nu au uitat cât de „bine” era în comunism și ce s-a întâmplat în ’89? Pentru că nu, n-am de gând să mă simt aiurea că am instinctul de conservare bine dezvoltat. Egoism, lipsă de patriotism? Probabil. Dar am măcar dreptul să visez că n-o să stau toată viața într-un loc în care cineva să-și bată joc de mine constant și să mai fie și plătiți din banii mei pentru asta.
Pentru că mi-am promis că de acum încolo o să primească o replică fiecare funcționar public care mai ridică tonul la mine. Pentru că plănuiesc să nu mai aștept  să-și termine conversațiile telefonice legate de masa de seară pe timpul meu, la locul de muncă plătit și din banii mei.

Așa că în timp ce conducerea parlamentului se schimbă și guvernul îl suspendă pe președinte, în timp ce avocatul poporului e revocat, curtea constituțională e la răscurce și ea și năstase e la închisoare, eu mai beau niște apă cu lămâie și postez un citat din Sex and The City. Și da, doar titlul serialului merită majuscule în paragraful ăsta.

Maybe our mistakes are what make our fate. Without them, what would shape our lives? Perhaps, if we never veered off course, we wouldn’t fall in love or have babies or be who we are. After all, seasons change. So do cities. People come into your life and people go. But it’s comforting to know the ones you love are always in your heart. And if you’re very lucky, a plane ride away.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s