Avem nevoie


Avem nevoie de tot felul de oameni în viața noastră. De oameni calmi, care să ne poată liniști doar privindu-i și la a căror pace spirituală (aparentă sau nu) să tânjim. De oameni plini de energie, care să ne facă să dansăm în orice moment, oricât de triști am fi și oricât de tare ar ploua afară. Oameni care să ne facă să ieșim și să dansăm în ploaie.
Avem nevoie de oameni care să ne motiveze. Indiferent că o fac susținându-ne și încercând să ne fie mentori, sau că o fac prin ambiția lor, prin efortul de a-și atinge propriile idealuri. Oameni care ne fac să zicem ”da, are dreptate, dacă vrei și muncești destul, se poate, pot și eu”.
Avem nevoie de modele, modele de ”așa da” și ”așa nu”. De oameni care să ne tragă de mânecă atunci când lăsăm viața să treacă pe lângă noi și ne abatem de la orice drum care ne-ar duce spre idealurile alea pe care ni le-am setat și de oameni care să ne așeze frumușel pe un scaun când pur și simplu facem prea mult pentru mai târziu și uităm de clipă. Care să ne pună un cântec și să bea cu noi un pahar cu vin, să ne amintească din când în când că momentele sunt extrem de importante. Un răsărit, o cafea băută în tihnă, cât mai de dimineață sau, dimpotrivă, după ce am lenevit cu orele în pat, în funcție de preferințe, un capitol dintr-o carte pe care să-l citești și să-l recitești, o baie cu spumă. Momente.
Avem nevoie de oameni cărora să le povestim lucruri despre noi, care ne cumpără bujori, cu care să mâncăm ciocolată cu mentă și care ne trimit păreri tot sincere , chiar dacă-s online, când sunt plecați în țări străine. De oameni cu care să vorbim despre cărți în timp ce savurăm cafele în boulangeries franțuzești și de oameni cu care putem discuta despre economie și nu numai la o tequila nu în Cancun, ci într-un sediu plin cu foi de flipchart și cutii de Jacobs.
Avem nevoie de oameni care să fie acolo mereu, să știe (uneori poate prea) multe lucruri despre noi și oameni care să apară din când în când, fix când crezi că te-au uitat, cu un mesaj scurt pe Facebook și să te facă să zâmbești fără să știi exact de ce.
De oameni al căror loc în viața ta e clar stabilit și de oameni care habar n-ai ce-ți sunt, dar ești ok așa.

Avem nevoie de oameni care să ne mențină rațiunea trează, să nu uităm că lucrurile trebuie gândite. Și de oameni care, din când în când, să ne facă doar să simțim lucruri, să nu ne mai gândim la logică și motive și doar să ne bucurăm de momentul ăla.

Și avem nevoie ca și noi înșine să fim măcar unul din oamenii ăștia pentru cineva.

One thought on “Avem nevoie

  1. Pingback: Douăzeci [4] « Fingerprints

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s