Can’t live without

În ultimul an am început să ascult mai multă muzică clasică, mai ales Chopin. Momentul care a declanșat apropierea asta a fost cel în care am ascultat-o pe Valentina Igoshina cântând Faintaisie Impromptu. N-aș putea să spun ce s-a întâmplat în afară de faptul că mi-a schimbat subit starea de spirit și de atunci am repetat experiența.

Chopin mă liniștește. Sau poate că nu e verbul corect. Mă deconectează de la exterior și mă conectează cu interiorul meu. Când apăs Play e ca și cum aș fi apăsat Pause la tot ce e în jur și pot să fiu doar eu cu mine, să mă gândesc, să reflectez, să îmi amintesc, să uit, să plâng. Pur și simplu să fiu eu cu mine și cu boxele din care se aude un pian.
Mi-ar fi plăcut atât de mult să știu să cânt la pian. Poate că nu e timpul pierdut, poate că o să știu cândva. Și dacă o să știu, o să învăț să cânt valsul ăsta superb, pe care îl pot asculta ore în șir fără să mă plictisesc.
Îmi place mult pianul. Uneori îmi place să ascult vioară, ca în momentul ăsta; starea e cu totul alta și, deși e deosebit de frumoasă, dacă ar trebui neapărat să aleg între ele două, pianul ar câștiga detașat. E mult mai aproape de sufletul meu, îl simt mult mai personal, îmi dă o altă stare, nu pot să descriu asta în cuvinte, dar oricât de rău m-aș simți, poate să atenueze gândurile neplăcute, să mă calmeze, să mă facă să văd altfel lucrurile.

Ascult muzică clasică atunci când sunt tristă sau supărată, pentru că ăla e momentul în care am cea mai mare nevoie de muzică. Nu de un cântec, ci de muzică. Piesele pe care le ascult în rest și care, în general, au versuri nu mi-ar permite în astfel de momente să simt muzica. Pentru că de asta am nevoie, să simt muzica și să nu aud decât vocea din sufletul meu (că dacă zic din cap, o să credeți că am pitici :P). Atât.

Și îi mulțumesc naturii sau lui Dumnezeu (oricine vreți voi să credeți că ni i-a dat) pentru că oamenii ăștia au existat. Nu doar Chopin și Enescu. Toți, toți cei care prin muzica lor au grijă de sufletul meu atunci când nu e în cea mai bună formă.

2 thoughts on “Can’t live without

  1. E chiar frumos ce asculti. Eu insa sunt total diferita, cand ascult un hip-hop sau un rock, atunci ma debarasez de tot ce am in jur neplacut si astfel am parte de o liniste doar de mine inteleasa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s