Cum strică oamenii totul

Pe la începutul lui august am dat o fugă până la București. Prea mi-era dor de el. Așa, plin de betoane, gropi și maidanezi cum e el, mi-e drag și mi-era dor. Într-adevăr, n-am nimerit cea mai bună perioadă, fiindcă era o căldură cam ca asta de-acum, de simțeai că nu e soarele ăla de-ți atinge suav pielea finuță, ci o ditamai flacăra venită special să te tortureze pe tine. Dar am trecut peste asta.

Într-o încercare de a scăpa de căldura apartamentului prietenei la care am stat, am plecat încrezătoare la o plimbare prin parc. Și-am zis să încercăm un parc mare, tare frumușel și pe care ea nu-l mai străbătuse, anume Parcul IOR (cunoscut și sub numele de Titan sau Alexandru Ioan Cuza). După un drum destul de lunguț (raportat la căldura de care aminteam) de la metrou până în parc, am ajuns și ne-am plimbat la pas pe la umbră, făcând uneori mici popasuri pe băncuțe adăpostite de mângâierea razelor de soare😛
De cum am intrat în parc pe mine m-au atins imaginile oamenilor veniți la plajă. OK, să zicem că nu judec faptul că oamenii n-au bani de ștrand/piscină/mare și înțeleg că aleg parcul fiind poate mai puțin populat de domnișoare cu trupuri de invidiat. Dar să văd doamne la 60 de ani făcând topless în parc nu mi-a picat chiar bine, sinceră să fiu.
Am zis că trec peste asta. După o plimbare lunguță, întreruptă, cum ziceam, de câteva popasuri scurte, ne-am ales o bancă pe malul lacului, unde ne-am odihnit și am savurat una o bere, alta o apă, după prezența antibioticelor în corpul fiecăreia.
Am admirat de acolo o mulțime de oameni care făceau plajă și, desigur, baie în lac. Baie. În lac. În lacul din parc. În lacul ăla verde cu apă clocită. Unii chiar înotau. Unii chiar făceau scufundări. Da, scufundări înseamnă că se băgau cu capul la fund. În apă. În apă din aia murdară din lacul ăla în care alții aruncaseră cu ceva vreme în urmă sticle de plastic folosite, unii pescuiau, iar alții își dresau câinii. Dacă vă întrebați cumva, sigur că existau pancarte pe care scria că pescuitul și scăldatul sunt interzise.

Eu am zis de câteva ori ”Gross, gross, gross!”, în timp ce urmăream siderată mișcările brațelor celor care, repet, înotau. Prietena mea a concluzionat însă foarte serioasă: ”Ar fi drăguț parcul ăsta fără oameni!”😆

Lăsând la o parte această experiență estivală nu tocmai satisfăcătoare, mie îmi place parcul ăsta și vi-l recomand dacă aveți chef de o plimbare lejeră în jurul unui lac. E renovat nu de prea mult timp și chiar se prezintă bine, chiar dacă apa ar putea fi mai îngrijită și oamenii în general…mai educați🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s