Sunt(em) unici

Sunt oameni pe care nu-i poți uita. Și, mai ales, sunt momente care or să-ți rămână pentru totdeauna întipărite în mine și-or să revină uneori, când poate nici nu te aștepți. O să te trezești cu un zâmbet amar în colțul gurii atunci când asculți o melodie sau te vei surprinde râzând în timp ce speli o farfurie.
Nimeni nu e de neînlocuit. Se poate, deși depinde cum privești lucrurile. Dar chiar dacă poți înlocui o persoană, nu vei putea niciodată șterge cu buretele timpul petrecut împreună. Poate, cu ceva efort, vei reuși să nu te mai gândești acolo, să-ți alungi orice amintire stingheră care își face loc în mintea și sufletul tău într-o zi ploioasă, dar nu vei putea schimba trecutul. Fiecare privire pe care ați împărțit-o, fiecare strângere de mână, fiecare cuvânt pe care vi l-ați spus, chiar și cel mai banal, toate vor rămâne acolo. Pentru că, din păcate sau din fericire, în funcție de situație, nu ne putem întoarce în timp.

Da, poți să nu mai păstrezi legătura cu o persoană, să nu o mai vezi niciodată și chiar să nu te mai intereseze viața ei. Și nu doar ca o încercare de a te îndepărta, ci într-un mod cât mai natural, în care respectiva persoană face parte din trecutul tău și în niciun caz nu vezi cum s-ar mai încadra în viața ta de acum, la fel cum tu știi că nu ți-ai găsit locul într-a ei. Dar  nu poți schimba sau șterge nimic din ce ați trăit împreună, ceea ce e perfect, pentru că fiecare moment pe care îl trăim e parte din noi și în fiecare moment lăsăm o bucățică din sufletul nostru.

Da, unii oameni petrec mai puțin timp în viața noastră decât alții, dar mulți dintre ei sunt unici, indiferent că stau cinci ani, patru luni sau trei zile. Există măcar un lucru pe care nimeni n-o să-l facă la fel, măcar un zâmbet al tău pe care numai o persoană îl va cunoaște, măcar o discuție pe care nu ți-ai putea-o închipui cu un alt interlocutor.
Cel mai probabil va fi singura relație pe care ai început-o pe net și care a împlinit cinci ani, chiar dacă uneori vorbiți mai puțin decât alteori. Și cel mai probabil nimeni nu-ți va mai picta vreodată un tablou despre tine și cafea. La fel cum persoana aia va rămâne singurul tău crush din școala generală, tot așa te vei gândi instant la o singură persoană de fiecare dată când auzi un anumit proverb. Indiferent de câte elemente ți-au influențat o decizie, tu vei ști mereu că o anumită persoană te-a convins, indirect, că asta trebuie să faci. Fiecare troleibuz îți va aminti de toate momentele petrecute cu cineva anume și de fiecare dată când vei urca într-un taxi, vei zâmbi.

Și știi ce e cel mai frumos? Că și tu ești acea persoană pentru cel puțin un om.

Și desigur că uneori sunt persoane a căror absență nu le împiedică să fie unice. Pentru că deși n-ați împărțit aproape nimic, de fiecare dată când îți dai cu rimel, îți sar în ochi irisurile ei.

4 thoughts on “Sunt(em) unici

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s