O chestie de nuanță

– Îți trimit duminică pachet, să te gândești ce vrei să-ți mai pun în afară de mâncare, da?
– Da, o să fac o listuță și-ți spun și pe unde să le cauți, ok?
[…]
– Gata lista?
– Da. Uită-te, te rog, la mine în birou și vezi că am o agendă ]n format mare, e cu verde așa.
– Ok, am găsit.
– Așa, mai vreau papucii ăia roșii, peria de pantofi și niște umerașe. În dulap am o curea maro, care are cataramă sub formă de fundiță, mă rog, are o formă mai ciudată, vezi tu. Dar să nu uiți, te rog, pentru că e de la niște pantaloni și nu-i pot purta fără.
– Bine. Altceva?
– Măi, acum nu mai știu, dar îți mai spun zilele astea, ok?
[…]
– Mama, îmi mai trebuie urgent niște cărți, fiindcă trebuie să mai învăț mate și statistică, altfel nu iau examenul la econometrie. Am în birou o carte roșie de mate. Poți să te uiți?
– Matematici aplicate în economie?
– Da, da, aia e. Și mai am cartea de statistică, aia-i xeroxată. Și un caiet studențesc roz, tot de statistică. Sunt mai multe, dar vezi că sunt student model și încă mai scriu pe prima pagină materia.
– Te sun în 10 minute, când le găsesc. […] Nu e nicio carte statistică, ai înțeles?
– E sigur, hai, uită-te mai bine. Trebuie să fie, pentru că aia de geopolitică e sigur și le-am adus deodată.
– Nu este!! E cartea de geopolitică singură.
– Mama, n-am zis că sunt lipite, am zis că din moment ce au venit împreună, sigur e și aia în birou.
(Pauză)
– Am găsit. Și ai mai multe caiete aici, pe unul scrie statistică și mai ai niște foi în el, uite un test, ceva cu finanțe, cheltuieli publice.
– Poți să păstrezi foile alea, nu-mi trebuie. Parcă ziceai că nu sunt acolo.
– Eeee, hai, lasă-mă!
[…]
– Mai vrei ceva? Că mai ai în seara asta și mâine dimineață, până ți-l trimit.
– Te uiți tu prin ojele mele și am acolo una roșu corai, are capac negru și pe sticluță scrie Farmec.
– Daaa, văd eu la ora asta ce scrie pe sticluța ta. Lasă că mă uit mâine la lumină.
– OK. Mai am câteva roșii acolo, trimite-mi-le pe toate, că văd eu aici care mai sunt bune. Și mai am una albastru închis, sticluța e cilindrică așa.
– Bine, bine, lasă că văd eu mâine.
[…]
– O singură cerere mai am, m-am trezit la 9.30 cu gândul ăsta. Îmi trebuie tuburile alea de pe raft, scrie pe ele L’Oreal și Bioten și sunt cu verde.
– Stai un pic. Gata, le-am văzut. Bine. Atât?
– Da, meeeersi, mami!

Așa au decurs câteva din discuțiile mele cu mama zilele astea. Acum două ore mi-a ajuns pachetul. Din punct de vedere gastronomic, toate bune, spre bucuria cardului meu, care nu va mai fi abuzat de casierițele diverselor hipermarketuri din București săptămâna asta.
Din punct de vedere academic, totul în ordine…da, după ce scriu articolul ăsta bag nasu-n cărți, trebuie să-mi amintesc ce-i cu dispersiile alea și de ce se cheamă așa repartiția Student.

În rest? N-am găsit niciun umeraș în bagaj, am primit o agendă mică, neagră și cu copertă din material textil și în loc de curea de pantaloni m-am ales cu o curea-cordon de la o cămașă, care, e drept că-i maro, dar are o bucățică din materialul de la cămașă. Da, cămașă pe care mama o cunoaște. Și din cauză că am indus-o în eroare spunând ”trimite-mi ce oje roșii găsești”, mama mi-a trimis o ojă albă, una albastru închis (ok, nu e aia pe care am vrut, dar e ok) și una de o culoare dubioasă, grena foarte închis, pe care am purtat-o o singură dată, în vară, fiindcă după al doilea strat pare aproape neagră.

Dar ce mai contează, puiul cu ciuperci a fost foarte bun. Mulțumesc, mama, că ai grijă de mine, chiar dacă ori nu prea mă asculți, ori nu știi culorile😆

4 thoughts on “O chestie de nuanță

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s