Însemnări din studenţie

Când am intrat la facultate, m-am tot rugat să nu prind loc într-un cămin cu baie comună. Deja îmi închipuiam cum o să ies eu din duş şi o să mă plimb pe hol în prosop, cu hainele în braţe sau cum o să mă duc somnoroasă în toiul nopţii pentru că am băut vreo doi litri de apă înainte să mă culc. Din fericire, sunt pentru al doilea an consecutiv fericita locatară a unei camere cu baie proprie; dacă mă concentrez semestrul ăsta, pot vorbi şi despre al treilea an. Rămâne să vedem, oricum nu despre asta vreau să vă povestesc.

Spre deosebire de mine, nu toată lumea a avut norocul să prindă un loc din ăsta şi, cum omul se obişnuieşte cu aproape orice condiţii de viaţă, mai ales dacă şi cei din jur trăiesc la fel, oamenii fac de multe ori haz de necaz pe tema asta şi am auzit o mulţime de poveşti despre băile astea comune.
Acum  ceva timp am fost pe la o colegă care stă într-un astfel de cămin şi am auzit o discuţie la care în mod clar nu ne-am fi aşteptat. Paznicul de serviciu povestea cuiva cum supraveghează el căminul:

– Da, majoritatea e copii buni, nu-mi face probleme. Mai face ei gălăgie, dă muzica tare şi dup-aia îşi bate în uşi unii la alţii că vrea să doarmă, dar probleme mari n-am avut niciodată.
– Numai aici te ţine, mă, pe tine?
– Ehe, aş vrea io.
– Cum aşa, e mai linişte aici?
– Da, e şi mai linişte. Dar nu de asta. Eu de obicei stau în ăla de băieţi, dar astea două luni m-a repartizat aici, că şi-a rupt Nicu piciorul şi a schimbat ei ceva pe la grafic, dracu’ să-i ia, că m-a zăpăcit de cap. Şi, într-adevăr, e şi mai cuminţi fetele, dar nu de aia zic că aş sta numai aici, hăhă. Mai îmi clătesc şi io ochii cu ele, acuma cu tehnologia asta..
– Ce tehnologie, mă?
– Eeee, mi-a pus ăştia nişte camere noi, de la Edimax, şmechere de tot. Pe lângă faptul că se vede stiiiclă, mi-a arătat nepotă-miu cum să le conectez la telefonul ăla de mi l-a dat el cadou din Italia, ştii că ţi-am zis, nu?
– Cu Android, da, mi-ai zis.
– Aşeea. Şi aşa că ieri-seară, deşi nu eram pe tură, am stat toată seara şi m-am uitat la gagicile alea de se ducea să facă duş. Că ce m-am gândit eu, o conectez pe aia de la baie, să ştiu o treabă, ce dracului. Şi camera asta e tare mişto, mă, că până acum vedeam doar uşa de la baie dar acuma nu, acuma are un senzor de mişcare şi văd tot, mă. Ce zici, că una a ieşit din baie goală de tot, mă, de tooot! Să leşin, noroc că stăteam pe canapea!
– Nu te cred, frate, du-te de aicea.
– De ce dracu’ să te mint, mă, ce-ai? Era târziu, fo’ unu jumate, nu era mai nimeni prin cămin, că alea care nu era la club, avea treabă prin camere, dormea, ce ştiu io, hăhă, şi fata s-a simţit acasă la ea. Io nu m-am supărat, hăhă.
– Bă, să mai zici tu că eşti ghinionist, pe bune acuma.
– Da, frate, păcat că mă mută ăştia înapoi, să văd cum fac poate merge să nu-mi deconecteze camera, ar fi ceva, îţi dai seama…

Articol scris pentru SuperBlog 2012 – etapa 10.

One thought on “Însemnări din studenţie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s