Diamonds are a girl’s best friends

 

Zile ploioase, cu frunze ruginii purtate de vânt de pe o stradă pe alta. Camere încălzite şi slab luminate,  din care se ridică miros de cafea şi acorduri de pian sau aburi de ceai, care acompaniază un saxofon în surdină. Toamna ei. Iubeşte anotimpul ăsta cu tot ce înseamnă el. De la picăturile de ploaie care îi bat în parbriz, până la razele blânde rătăcite în câte o zi, de la vântul care i se joacă prin păr, până la aroma de ciocolată care nu lipseşte în nicio toamnă din livingul lor. Toamna zâmbeşte. Pentru că s-a născut în miezul iernii, dar s-a îndrăgostit într-o toamnă capricioasă şi de atunci ăsta e momentul în care se regăseşte.

Vineri. Nici nu ştie în ce dată e, doar că s-a mai dus o săptămână fără el. Numără zilele până o să se întoarcă şi speră să mai prindă cel puţin o seară de toamnă împreună, să tragă draperiile, să se aşeze pe canapea, sub pătură şi să urmărească un film, în timp ce-şi sorb liniştiţi vinul fiert cu scorţişoară. Pe drum spre casă îşi face planurile: o  să-şi facă un duş fierbinte, o să mai bea o cafea şi o să se aşeze în vârful patului cu o carte în braţe şi cu ochii pe telefon, aşteptând să-i audă vocea.
Nu e nimeni pe stradă şi îşi aude paşii pe covorul de frunze, în timp ce se îndreaptă spre cutia poştală. Printre facturi şi materiale publicitare, găseşte un plic cafeniu, cu miros de ciocolată, pe care nu scrie nimic. Îl deschide pe loc şi pe bileţelul din plic citeşte, cu inima în gât, câteva rânduri de un scris inconfundabil: “Acum 6 ani, pe 9 noiembrie, o tipă cu păr ciocolatiu, ochi albaştri şi zâmbet irezistibil m-a rugat să-i cedez locul meu la coadă, fiindcă altfel avea să moară din cauza privării de cofeină. Nu ştiam atunci că n-aveam s-o mai uit niciodată.”

Îşi pune pe buze zâmbetul despre care tocmai a citit şi îşi aruncă ochii pe ecranul telefonului: 9 noiembrie. În timp ce o caută, prin mănunchiul de chei, pe cea de la casă, simte ceva sub preşul de la uşă. O cheie mică şi un alt bilet: “Mă întorc peste o săptămână. Până atunci, aminteşte-ţi de mine.” Intră în casă din ce în ce mai nedumerită şi mai curioasă. Toate lucrurile păreau la locul lor, aşa cum le lăsase de dimineaţă, până când pe măsuţa din living a observat o cutie încuiată. Înăuntru, o sticlă din vinul lor preferat şi un set de două pahare. I-a format numărul, în timp ce-şi spunea în gând: “Să-mi amintesc de tine bând vin singură zici?”. Căsuţa vocală. “Hmmm.” Se uită mai atent în cutie şi observă un alt mesaj: “Nu mai căuta explicaţii.” O cunoaşte prea bine.

Se ridică de pe canapea şi se îndreaptă spre dormitor; deschide dulapul şi privirea îi rămâne fixată pe o cutie roşie, în formă de inimă. Îi spusese cândva că n-a primit niciodată nimic în formă de inimioară, nici măcar când era în liceu şi tot timpul şi-a dorit asta. O deschide încet, cu emoţii, ca şi cum se află nu în faţa dulapului ei, ci faţă în faţă cu băiatul pe care îl place, la prima întâlnire. Ochii îi cad pe o cutie aurie, pe care o recunoaşte imediat, nu doar după literele “Emporio Armani”, ci pentru că e aceeaşi cutie în faţa căreia s-a trezit exclamând de faţă cu el cu ceva timp în urmă:  “Divin. Diamonds are a girl’s best friends. Ditto.” Alături, o cutie albă în care descoperă cele mai…delicioase cosmetice. Citeşte dintr-o suflare biletul din cutie: “Mai ştii când ziceai că ai putea să faci o baie în ciocolată? Poţi să faci acum primul pas. Hai, fugi în baie şi ai grijă să te întorci ca şi cum aş fi aici. Te iubesc.”

Apa fierbinte din cadă, lumina difuză şi saxofonul pe fundal: de vis. Ar fi putut să adoarmă aşa, dar nu, era un joc prea plăcut ca să-l oprească acum. Se îmbracă aşa cum o face de obicei când ştie că o aşteaptă în dormitor, doar că acum pielea ei miroase a…diamante. Păşeşte uşor pe podeaua rece şi se opreşte în uşa dormitorului. Zâmbeşte. Pe noptieră, sticla de vin şi paharele pe care le lăsase în living. În pat, bărbatul care, după şase ani, avea să se îndrăgostească din nou de o tipă cu păr ciocolatiu şi ochi albaştri…

Articol scris pentru SuperBlog 2012 – etapa 11.

2 thoughts on “Diamonds are a girl’s best friends

  1. Awww!!! Peste 2 saptamani implinesc cu V. 5 ani si mi-a batut inima tare-tare citind articolul. Daca e doar o poveste, ai o imaginatie (sau vise) superbaaa! Daca e adevarat, o invidiez din toata inima pe domnisoara cu par ciocolatiu! Si nu, nu pentru diamant, desi nici ala nu ar strica…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s