Less is more

Te trezești toată numai zâmbet, îți faci o cafea, asculți câteva piese bune și te pregătești să pleci. Știi tu că o să fie o zi bună, fiindcă tot zenul din lume parcă s-a adunat la tine în cameră și atunci ce ar putea să te facă să ridici din sprâncene sau să te enervezi? Nu contează că liftul nu merge, tu oricum ești obișnuită să cobori patru etaje pe scări, nu contează nici măcar afișele lipite pe pereți, care în mod normal te-ar face să dai ochii peste cap și să murmuri un ”Increeeedibil!”. Îți pui căștile în urechi și pe acorduri de Asaf Avidan te pierzi în mulțimea de pe străzi.

Prinzi frânturi de discuții, afli încotro se îndreaptă tipa brunetă și cum și-a petrecut seara băiatul cu geacă albastră, cine a câștigat meciul sau cum se rezolvă problemele sentimentale. Tu doar zâmbești și dai muzica mai tare. Azi nu te interesează nici fotbalul, nici pe love-doctor nu ți-ai propus să faci. Nu auzi decât atât: one day, baby, we’ll be old, oh, baby, we’ll be old…
Dar intri în metrou și nu te poți abține, mai tragi cu ochiul la oameni, la ce citesc, la ce și cum privesc. Zâmbete prea puține, unii sunt de-a dreptul nervoși, unii parcă și-au vărsat sticla de parfum pe ei, iar alții miros…eh, lasă. Îți rămân ochii la puloverul verde al tipei care stă vizavi de tine și ai vrea să-l privești atent, să-ți rămână pe retină, că tot te duci la cumpărături, dar știi că nu-i plăcut să fii privit atât de insistent și te abții. Și-n plus, numai ce s-a urcat o…domnișoară, care a vrut să fie sigură că nu trece neobservată în dimineața asta. Puloverul verde menționat mai sus pălește în fața outfitului ei cu grijă ales.
Botinele cu tocuri prea înalte pentru ea, judecând după modul în care își mișcă grațios genunchii, și accesorizate cu ținte, colanții ușor transparenți, care lasă să se vadă și ce nu ne-am fi dorit, bluza mulată și decoltată, de pe sub geaca de imitație de piele subdimensionată. Dar asta n-ar fi nimic. ”Ce-ar fi viața fără bijuterii, accesoriile care pun în valoare orice femeie?” Probabil că asta se întreba duduia acasă, în fața oglinzii, când și-a scos din cutie cerceii-covrig-împletit  de aur aurii, cu diametrul tinzând spre cel al unei cești de ceai englezesc. De pe colierul ei în aceeași culoare, o idee mai micuț, e drept, ochii îți fug repede pe încheietura mâinii stângi, atunci când se prinde de bara de susținere. Tronează și zornăie mândre patru brățări din tablă colorată, late de vreun centimetru bucata. Până la urmă, negrul și auriul sunt o combinație deja overused, trebuia să ofere cumva o pată de culoare ținutei, nu? Pentru că nu, unghiile fuchsia nu erau de ajuns.

„Urmează stația….”. Doamne, ce bine că trebuie să cobori. Îți rostești în gând indignarea și te întrebi ce e în neregulă cu femeile, fix când din parfumeria pe lângă care treci iese o doamnă, în adevăratul sens al cuvântului. Aspect îngrijit, ținută office, pantofi divini și o pereche de cercei la care domnișoara din metrou nici nu s-ar fi uitat vreodată. Așa mici, ce să facă ea cu ei?
Încerci să reintri în spiritul cu care ai plecat de acasă, că ar fi culmea să te lași influențată de-un cercel supradimensionat, dar nu-ți propui s-o uiți pe duduie, care-ți poate servi cândva ca sursă de inspirație. Vorba piesei, ”…and think of all the stories that we could have told…”.

Articol scris pentru SuperBlog 2012 – etapa 17.

3 thoughts on “Less is more

  1. Pingback: Un SMS și-un premiu « Fingerprints

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s