Soyez humains!

Nu e nimic aici în afara dorinței noastre de a muri cât mai târziu posibil. (Andrei Ruse)

Când devreme înseamnă prea devreme, când oamenii care își doresc cel mai mult să trăiască nu ajung nici să împlinească 21 de ani, când în loc de petrecere surpriză mergi la priveghi, iar în loc de ”La mulți ani!” te trezești că trebuie să găsești forța pentru a spune: ”Odihnește-te în pace!”, atunci cuvintele se golesc parcă de sens.
Și cam ce ai putea să spui de fapt, ce-ar fi de spus? Că era unul din oamenii pe care îi admirai cel mai mult? Că te întrebai zilnic cum de poate să facă atâtea? Că efectiv simțeai că ai găsit persoana aia, din rândul oamenilor ca tine, despre care puteai spune că ți-e model? Da, ai putea spune asta. Și ai mai putea spune doar că mulțumești oricui e de mulțumit că ai cunoscut-o.

Te trezești dimineața și deschizi încet ochii sperând că totul a fost doar un vis urât, că nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Și durerea e de fiecare dată mai mare atunci când te lovești de realitate. Nu, ea nu mai e, iar tu încă te simți în cu totul alt film, fără să știi ce să spui, ce urmează să faci și mai ales, cum și de ce a fost așa. Și probabil că unele răspunsuri nu le vei afla niciodată. Vei învăța să trăiești cu asta, pentru că ești om și asta fac oamenii, merg mai departe, dar ceva din tine se va schimba pentru totdeauna. Pentru că asta fac oamenii ca ea, te schimbă încă din primul moment, continuând să o facă chiar și atunci când nu mai sunt.
Omul care ți-a arătat la un interviu cât de puține știi, dar cât de multe poți învăța, care te-a făcut să-ți spui: ”Aș vrea să fiu ca ea.”, care ți-a dat un vot de încredere și te-a făcut să-ți revizuiești o decizie pe care o credeai luată de mult, omul care te făcea să-ți spui mereu că se poate, care te motiva doar fiind și datorită căruia știi că ești norocos. Norocos pentru că, în zilele astea, nu toată lumea poate spune că și-a găsit un model într-un om din aceeași generație. Și pentru că ai cunoscut un om care a trăit în 20 de ani mai mult decât alții în 80.

E incredibil și incredibil de trist. Și dacă există ceva mai dureros decât pierderea enormă și golul pe care îl resimțim cu toții, atunci ar fi să nu învățăm nimic din tragedia asta. Să ne trăim în continuare viețile ca și cum noi n-am putea fi niciodată în situația asta, să așteptăm pur și simplu ca lucrurile să se întâmple, să ne cheltuim timpul aiurea și să nu lăsăm nimic în urmă. Să amânăm lucruri importante, să nu le spunem oamenilor din jur ce simțim pentru ei, să nu încercăm, să ne mulțumim cu prea puțin sau, dimpotrivă, să nu ne mulțumim niciodată și să uităm să ne bucurăm. Să refuzăm oportunități, să-i judecăm pe alții fără să știm nimic despre ei, să nu credem că putem schimba ceva și să sperăm doar că o să fie bine. Să fim egoiști. Să uităm să fim oameni. Să uităm că murim.

Îți mulțumesc, Andreea, pentru anul ăsta minunat și pentru o parte din ceea ce sunt!

”E timpul nostru! E timpul schimbării în mai bine! E timpul să fim oameni!”
(Andreea Avramescu, 1991-2012)

2 thoughts on “Soyez humains!

  1. Ma intreba cineva zilele astea pentru ce ne zbatem noi atat sa iesim in fata, sa invatam atat de mult, sa punem caramida langa caramida la fundatia viitorului nostru, cand totul se poate curma intr-o clipa, cand nici nu ne asteptam, iar toate visurile sunt spulberate – ale noastre si ale celor din jur cu privire la noi… Vorbeam despre Andreea. I-am raspuns ca a fost un model pentru cei din jurul ei. A fost fericita si i-a facut si pe cei ce au cunoscut-o la fel. A facut tot ceea ce a vrut, poate cat nu au facut altii intr-o viata intreaga, si a facut-o mai bine decat oricine am cunoscut eu pana acum. Totusi, ramane de neinteles ca nu o mai gasesti acolo atunci cand vrei sa o vezi, sa vorbesti cu ea. Va ramane insa mereu langa noi, prin amintiri, prin lucrurile la care ne-a facut sa visam…

  2. Atat de mult mi-a venit in cap “Ce-ar fi de spus in legatura cu o fata de 25 de ani care a murit? Ca era frumoasa. Si inteligenta. Ca-i placea Mozart si Bach. Si The Beatles. Si eu.”

    Condoleante e un cuvant prea sec. Putere doresc atat parintilor si iubitului ei, cat si prietenilor care vor suferi mult timp de acum inainte, fara sa spuna, fara sa arate, dar a caror bucata din suflet nu va mai veni niciodata inapoi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s