O privire peste umăr

M-am gândit ceva timp dacă aș putea găsi un singur cuvânt prin care să descriu anul ăsta care ne scapă acum printre degete, dar nu pot. Și nici n-am să-l mai caut. A fost un an frumos, plin, am primit o mulțime de lecții și am trăit o mulțime de momente emoționante. Și, mai ales, am trăit lucruri pe care nu mi le-aș fi închipuit în veci. Dacă anul trecut pe vremea asta mi-ar fi spus cineva că aveau să se întâmple, aș fi râs și aș fi mormăit un ”Yeah, sure!”.
2012 m-a învățat multe, chiar dacă n-a avut tot timpul cel mai nimerit stil de predare. M-a învățat că dacă vreau ceva cu adevărat, pot să-l obțin și că niciun efort nu va fi în zadar. M-a învățat să fiu atentă la oamenii importanți și la cei care merită și să mă detașez de cei a căror părere valorează pentru mine cât ln(1). Mi-a arătat cât de fain e să zâmbești chiar și atunci când simți că nu poți. M-a convins că și-n viața reală se întâmplă scene din filme, oricât de incredibile ar părea atunci când le povestești. Mi-a demonstrat că limita nu e atunci când spun ”nu mai pot”, tot timpul pot mai mult de atât. M-a învățat încă o dată, prin cuvintele unui om drag, că lucrurile nu ți se dau, ci ți le iei: ”VIP-ul nu-ți dă nimic, trebuie să-ți iei tu!” și că dacă vreau o schimbare, trebuie să o fac, nu să o aștept. Și apoi, ca un prof exigent și ca să se asigure că n-o să fiu nostalgică după el, mi-a luat un model, un reper, un om. Fulgerător și fără explicații. M-a lăsat să le caut singură; și explicațiile, dar și concluziile. Îi spun, ca la un test, că am înțeles așa: trebuie să trăiesc cât pot de mult. Viața se întâmplă acum. Timpul nu așteaptă. Oamenii pleacă. Trebuie să le spunem celor din jur că ne sunt dragi și să le mulțumim pentru tot ce învățăm de la ei. Vom regreta mai mult lucrurile pe care nu le-am făcut, decât cele pe care le-am făcut. Mm, ce notă îmi dai, 2012?
Îi mulțumesc pentru tot. Pentru zâmbete, pentru hohotele de râs, pentru oamenii faini pe care i-am cunoscut, dar și pentru ăia mai puțin faini. Pentru momentele care îmi vor rămâne în amintire, pentru cuvintele pe care nu le-am putut articula, pentru îmbrățișări, pentru lacrimi și revoltă, pentru strângerile de mână, pentru cărți și muzică, pentru serile călduroase de vară și pentru ploaie. Pentru că nu regret nimic din ce am făcut, at one point it was exactly what I wanted.

2013, nici n-ai tu idee cum te-aștept! 

newbook

La multe cărți frumoase tuturor!

4 thoughts on “O privire peste umăr

  1. 2012 chiar merita un articol atat de frumos.🙂 Peste cateva ore, o noua carte ne asteapta sa asternem primele randuri, sa fie un inceput reusit, ca intregul an 2013 de altfel.
    La multi ani cu sanatate si multe bucurii, Ioana. :*

  2. Îmi place cum ți-ai descris anul și că nu regreți nimic. Ca și tine, și eu îl aștept pe 2013 cu gânduri mărețe🙂 Sper să ai puterea să duci tot ce vrei la capăt!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s