Crazy world, crazy world

Încerc să iau multe lucruri ca atare, să mă obișnuiesc cu ideea că oamenii nu au cu toții aceleași standarde și că, oricât de mult țin eu la diversitate și oricât de mult credit dau punctelor de vedere și anumitor grade de subiectivitate…unele standarde sunt pur și simplu proaste, defectuoase, oricum vreți să le spuneți.

Știu că mai spuneam și acum ceva timp că am tendința de a judeca oamenii, sunt conștientă de asta și îmi asum anumite păreri și, implicit, atitudini ulterioare față de oamenii respectivi, dar acum nu este vorba de asta. Nu e vorba de faptul că unii oameni nu se exprimă destul de decent în limba română și că, într-un fel sau altul, nu corespund standardului meu. Nu e vorba nici de faptul că unii sunt extrem de inoportuni sau că alții sunt foarte ignoranți și simt nevoia să-i anunțe pe toți de asta.

Nu, acum este vorba de nesimțirea aia cruntă, în care unii ajung să desfacă alimentele din supermarket, să mănânce mai bine de jumătate din ele și apoi să plece. Pur și simplu. Nu credeam că se poate să existe așa ceva, efectiv nu mi-aș fi închipuit. Adică ok, înțeleg să iei o sticlă de apă și pentru că mori de sete, să o desfaci înainte să ajungi la casă, că poate durează o oră până termini cumpărăturile, doar nu o să stai să te uiți la apa aia în coș. Dar ajungi la casă și o plătești și gata. În schimb să desfaci punga/cutia/caserola, să mănânci și pe urmă să pleci liniștit să-ți cumperi brânză și detergent, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat?
Pe cuvânt de onoare că am stat două minute în supermarket zilele trecute uitându-mă la o astfel de caserolă desfăcută și habar n-aveam ce reacție ar fi mai potrivită. Am făcut ochii mari și îmi venea să râd și să bat pe cineva în același timp. Era vorba de o caserolă de la raionul cu deserturi, mai exact un desert cu specific oriental. E drept că și mie mi-e atât de poftă de o baclava uneori, încât mă învârt pe lângă frigiderul respectiv și analizez ceva timp dacă se merită să dau banii pe un produs mediocru (pentru că da, de obicei astea din supermarket sunt mediocre). Dacă vreau să mănânc, îmi asum și faptul că e posibil să nu-mi placă, dar nu o iau pe încercate și cu atât mai puțin pe săturate. Pentru că în caserola respectivă mai erau 2 bucăți din 6, deci nu a fost ”pe gustate”.

Serios acum, în ce lume trăim? Nu e vorba de constrângerea legală sau de vreo poruncă divină care spune să nu furi. E vorba de un pic de respect personal. Cum poți să îți umpli pe urmă coșul liniștit, să treci pe lângă oamenii din jurul tău, pe lângă angajații magazinului, să plătești la casă  zâmbindu-i casierei și apoi să te mai uiți și în oglindă?

2 thoughts on “Crazy world, crazy world

  1. Întotdeauna am fost în stare de șoc când am văzut așa ceva. Poate pentru că… eu știu… am fost educată altfel? Unii cred că-i normal să faci așa ceva, pe ideea ”De ce le-ar mai pune acolo dacă nu se așteaptă să le mănânci?”. Simt aceeași chestie ca și pentru cei care iau prânzul în Real.

    • În mod cert ține și de educație, altfel nu-mi explic. E o chestie și de bun-simț: nu sunt ale tale, nu pui mâna, oricât ți-ar fi de poftă.Cred că devine tot mai întâlnit fenomenul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s