Relapse

Prima dată a fost prin noiembrie. Am zis totuși ”Hai, fie!”, poate o dată pe sezon trebuie să mai bifez și asta. Am crezut că o să-mi dau sufletul tușind, că o să îi înnebunesc pe cei din jur și că or să mă asfixieze colegele într-o noapte, după ce le trezeam din somn cu sunetele suave pe care le scoteam. I got lucky, n-au făcut-o, dar a fost o experiență greu de uitat. Cred că singura parte mișto din ea a fost că farmacista m-a întrebat câți ani am, cică siropul ăla pe care mi-l recomanda nu e destinat minorilor. Am fost mirată inițial, dar pe urmă mi-am amintit că mai erau oameni care, ziceau ei, nu mi-ar fi dat mai mult de 16-17 ani.
După juma’ de sticlă de sirop, multe strepsilsuri și coldrexuri, am învins. Și-a făcut frumos bagajele și dus a fost. Și-o fi căutat găzduire pe la altcineva, nu știu, nici nu m-a interesat. De virus zic.

A doua oară a fost acum vreo două luni, pare-mi-se. Atunci m-am prins eu mai repede ce se întâmplă, am făcut cum am făcut și am scăpat doar cu un nas roșu, un gât sensibil și vreo 4 pachete de șervețele sacrificate. Nu mai zic de jumătate de sticluță de picături nazale, ceai, lămâie și alte chestii c-vitaminizate. N-a fost amuzant nici atunci, nici măcar vocea mea dubioasă nu era amuzantă, ce să mai zic de faptul că abia adormeam.

Dar acuma, acuma parcă deja sunt plină de nervi. Și nu pentru că aș avea febră, vreo durere de-aia în gât, de să-ți vină să plângi când înghiți sau vreuna de cap, de nu-ți poți ține ochii deschiși. Pentru că n-am. Am mâncat niște pastile de astea de gât ca pe bomboane, ca să nu zic că n-am dat banii pe ceva, dar singura problemă e că nu pot respira. Big deal, huh? A fost amuzant în prima zi, când îmi auzeam vocea asta nazală, dar deja când sunt rugată să repet pentru a n-a oară același lucru fiindcă nu mă poate lumea înțelege devine iritant. Și hai, trec și peste asta, niște picături și două-trei pastile de Airwaves Extreme pot face minuni, problema e că o să rămân fără piele pe nas. N-apuc să-mi dau cu cremă bine, că peste 5 minute se cere suflat din nou. Păi când vrei, mă băiatule, să ne revenim dacă o ținem tot într-o veselie așa? De vis, vă zic.

Și-acuma întreb și eu, nu vrea nimeni o răceală? Că la mine e a treia oară pe sezonul ăsta, am prins ideea, cum s-ar zice: ”been there, done that”. Just take it! Pretty please?

6 thoughts on “Relapse

  1. M-a tinut Doamne-Doamne departe de bestie!!! Si mananc portocale anticipat. Asa, sa stie corpul ca are soldati care se lupta pentru el.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s