Costul de oportunitate

Nici nu mai știu când am auzit prima dată de conceptul ăsta de cost de oportunitate. Dar de atunci l-am tot studiat, indiferent că a fost pentru teste, pentru bac sau pentru examenul la micro. Deja când am început să mă gândesc la costul de oportunitate al unei perechi de pantofi, lucrurile au început să prindă atâta sens încât am fost sigură că nu există șanse să-l mai uit și că, da, apelez la el în viața reală mult mai des decât mi-aș fi închipuit.

De exemplu, când mi-am cumpărat un amărât de maieu, o bucată de material pe care dacă o împachetez bine încape într-un buzunar, abia m-a lăsat sufletul să dau atâția bani pe el. Am făcut calcule în cap: asta înseamnă două drumuri dus-întors până acasă. Lasă, că și-așa n-am timp să merg. Sau două cărți. Unde să le mai pun? Sau un pulover de 5 ori mai voluminos. Până la iarnă îmi cumpăr eu și pulover. Vreo trei bilete la teatru sau film. Ah, dar uite ce drăguț vine. Și l-am luat.
La fel merge și cu somnul. Costul de oportunitate al somnului în sesiune a fost extrem, dar extrem de mare. O oră de somn în noaptea critică dinainte de examen putea să echivaleze cu vreo 40-50 de sutimi poate la nota de la examen. Da, sunt conștientă de cercul vicios, sunt conștientă că, pe de altă parte, lipsa somnului scade productivitatea și de-aia am scris eu o formulă de cinci ori greșit până să o scriu corect, but still. Și tot așa, fără să-mi dau seama, de cele mai multe ori, folosesc în viața de zi cu zi ceva ce am învățat la școală.  

La fel și când am ales să zic da unui internship, m-am tot gândit la chestiile la care trebuia să renunț și am întors lucrurile pe toate părțile până am evaluat costul ăsta, de și-acum mă simt amețită. Să nu exagerăm, am amețit de la atâtea lucruri între timp, că n-are rost să dau vina pe asta aiurea. Dar mi-a luat ceva timp. Am realizat abia ulterior însă că nu am luat inițial în calcul toate aspectele. Am uitat de unul, unul care mi-era drag și căruia i-am dat o importanță mare la începutul anului: cursul de rusă. Cu atât mai mult cu cât mă descurcam bine și eram încurajată să aplic pentru bursa de studiu de la Institutul Pușkin, din Moscova. Eh, lucrurile n-ar fi ajuns oricum atât de departe, cel puțin nu anul ăsta. Dar oricum, e un adevăr faptul că am pierdut un semestru în care nu, nu aș fi început să citesc Dostoievski în original, dar măcar aș fi putut să scriu un paragraf fără să transpir de parcă aș fi săpat o oră întreagă🙂

Și-mi pare rău. Nu pentru că am ales să merg la internship, ci pentru că nu există mai multe ore în zi, încât să fi putut ajunge și la seminarul ăsta. Atâta doar. Dacă a fost mare costul de oportunitate? Hm, nu, nu chiar. Pentru că știu eu că pot să învăț și singură cartea aia de rusă dacă mă pun cu burta pe carte, dar ce am învățat în astea trei luni nu aș putea🙂

Disclaimer: Abordarea cu privire la conceptul economic de cost de oportunitate nu este neapărat corectă în acest articol, dat fiind că el se referă de fapt și de drept la cea mai bună alternativă sacrificată odată ce ai făcut o alegere. Vorba aia, blogul meu, legile mele (economice). Zic doar să nu induc pe cineva studios în eroare acum, înainte de admiterea la ASE🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s