Savarina are gust de copilărie

Cubulețele de zahăr – două la 50 de lei, sau bomboanele albe în ambalaj transparent cu margini albastre la 100 de lei, pe care le așteptam nerăbdătoare ca și rest la bancnota de 2000 după ce cumpăram o pâine. Mentosanele sau guma Minti. Sau gumele Turbo de care ți se lipeau dinții și plombele, dar care aveau tatuaje mișto. Și care erau mișto nu doar pe ușa de la scara blocului, ci și pe brațe sau pe picioare, mai ales când venea vremea să le speli (not). Bănuții de ciocolată, spiralele cu cremă de căpșuni, ciocolățelele Scufița Roșie sau inegalabila ciocolată Kiss, în special sortimentul cu banane.
Sucul de la TEC sau cel cu paiul din ambalaj sub formă de piramidă. Și, desigur, halvița cumpărată de pe stradă, în porție dublă sau triplă, și mâncată înainte de masă din iubirea maximă a bunicului.
Cam cu asta ne delectam noi acum vreo 15 ani, când leii nu erau denominați, iar cuvintele ”cancer”, ”coloranți artificiali” sau ”E-uri” ne-ar fi făcut doar să ridicăm o sprânceană în timp ce rupeam nerăbdători ambalajul Kiss-ului.

Asta se întâmpla așa, în viața de zi cu zi, cum s-ar spune. Dar existau și zilele alea în care te îmbrăcai frumos în rochiță, șosete albe cu volane și sandale și te plimbai țanțoș prinsă de mâna mamei, legănându-ți firavele bucle blonde în timp ce încercai să-ți bați recordul de dece-uri pe minut. Drumul se termina în fața cofetăriei de la Muntenia, unde te așezai nerăbdătoare la masă, așteptând prăjitura și Fanta la sticlă. Uneori, rar, era Amandină sau Ora 12. De cele mai multe ori însă era Savarină și te gândești acum că poate de asta nu-ți mai plac prăjiturile cu frișcă și nu te prea poți atinge de tortul diplomat. Mâncai tacticos, având grijă să nu murdărești rochia și să nu-ți întinzi frișca pe la gură (doar ești o domnișoară) și savurai fiecare bucățică din dulcele însiropat, că așa ceva nu se mânca în fiecare zi.
Alteori, ritualul ăsta avea loc în cofetăria cu terasă de pe bulevard (a se citi Bulevardul Castanilor, actual Carol I, din Târgoviște) sau la Casata, de pe centrul vechi. Prăjitura preferată rămânea mereu aceeași și te întrebi acum de ce, fiindcă tu ești cu siguranță ”a chocolate person”, dar probabil că unele întrebări vor rămâne mereu fără răspuns.

Ieri am fost la o cofetărie și, pe lângă ceea ce căutam inițial, mi-am cumpărat o savarină. Am reușit să o mănânc pe toată, deși probabil mi-am luat porția de frișcă pe câteva luni bune, și nu pot să spune ce alt gust are decât gust de copilărie. Am avut un scurt episod proustian, am zâmbit nostalgic la fiecare înghițitură și m-am întrebat cum e posibil să treacă timpul atât de repede, cum și pe unde au trecut aproape 21 de ani. Încă nu m-am lămurit.

2 thoughts on “Savarina are gust de copilărie

  1. Casata…ce amintiri🙂 Savarina inca a ramas o parte din viata mea, mai ales ca e preferata LUI. Asa ca de fiecare data cand ii cumpar, ma gandesc la copilarie. El inca e copil, se pare!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s