Nu-mi pasă!

headphones

Sunt atâtea locuri libere în autobuz, dar tu te așezi fix lângă mine, eh, asta e. Mă anunți că ți-ai lăsat punga cu pateuri pe scaun ca să-l ții ocupat, îți răspund cu un ”Ok” și un zâmbet disimulat. Pleci și te întorci după câteva minute, te așezi și ai grijă să stai și pe jumate din scaunul meu, doar sunt mai micuță, n-am nevoie de atâta spațiu, nu? Nu mă interesează de ce ți-ai cumpărat pateurile, nu vreau să știu că le-ai luat pentru că ești diabetică și nu ai mâncat sau pentru că pur și simplu îți plac pateurile.

Mă întrebi unde merg, îți răspund și apoi știu că-mi va părea rău tot drumul că am făcut-o. Da, de acolo sunt. Da, sunt la facultate la București. Nu, nu stau în gazdă, stau la cămin. Normal că te interesează cât plătesc, sigur, cum să nu te intereseze. Dar eu nu vreau să știu de băiatul pe care îl ții tu în gazdă, nu vreau să știu câți ani are, de unde e sau cât îți plătește. Nu sunt curioasă să aflu cum îl cheamă sau unde lucrează. Nu e problema mea că el câștigă 100 de lei pe seară la shaormerie (haha, ce-am râs la asta) plus încă nu știu câți bani de la al doilea job și că ție îți spune că n-are bani să-ți plătească. Știi ce bine trăiam și înainte să aflu că joacă la păcănele și că de aia nu-ți plătește, iar tu ai pus piciorul în prag și, pac, a venit Georgică într-o dimineață cu sutele de lei la tine?
Nu mă interesează că îi speli și îi calci, că nu are el clor și balsam de rufe, că nu pune cearceaf pe canapea și că-ți strică mobila bună, că-și cumpără bere și nu poți să-i interzici și că atunci când nu ți se face ție milă de el i se face bărbatului tău. Pur și simplu nu. Ce treabă am eu că are o iubită ardeleancă sau unguroaică și că ea nu-l ceartă că-și joacă banii? Să fie sănătoși.
Și, ghici ce? Nici de baba cu Alzheimer pe care o supraveghezi nu mă interesează. Nici cât de cuminte și curată e asta comparativ cu cea anterioară. Uită-te la mine cum mor încet zâmbindu-ți uneori și rugându-mă să taci.

Prind momentul propice și îmi pun căștile în urechi, întorc capul spre geam și mă gândesc că acum sigur am scăpat. Dar stai așa, că trebuie să-ți ofer consiliere de beauty, că ți-ai pus în urechi o pereche de cercei și nu știi dacă-ți stau bine. Dar să stau liniștită, că ai și de aur, dar ăștia sunt doar așa niște gablonțuri. La naiba, știam eu că trebuie să-nchid ochii și să mă fac că dorm, situațiile extreme cer soluții extreme.
Nu, nu pot să-ți dau telefonul meu să-l suni pe taică-tu, pentru că nu vreau. Înțelegi? Nu vreau, pentru că ești doar o doamnă cu care împart aerul din autobuz și pentru că asta va fi cea mai lungă oră și jumătate din viața mea dacă nu respecți faptul că am căștile în urechi și asta înseamnă că nu vreau să socializez cu tine. Cât de greu e să te prinzi de chestia asta?

Am făcut drumul București-Târgoviște de zeci, probabil sute de ori. Niciodată n-a fost atât de chinuitor. Bine că de Georgică ți se face milă uneori, de mine nu ți s-ar fi făcut.

3 thoughts on “Nu-mi pasă!

  1. De ciudați dau prin autobuze, dar nu de ciudați de cursă lungă :)) râd eu, râd, dar cred că îmi îngheța râsul pe față dacă eram în locul tău.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s