Un alt fel de yin și yang

– Domnișoară, vreți și dumneavoastră ciocolată? mă întreba mușcând dintr-un Kitkat polițistul de pe scaunul din dreapta, într-o dimineață răcoroasă de septembrie, cu trei ani în urmă. L-am refuzat politicos, doar nu era să-i spun ce aveam în minte, că numai de ciocolata lui nu-mi ardea mie atunci, când în capul meu auzeam doar cedeazătrecereahaiaccelereazăvezicăestopsemnalizeazănumaitrecăștiaodatăzimersi căfacidreaptacăaltfelnicimâinenumaiieșeaideaicitudecestaimălângătrecereadepietoni dacănutrecihaicămerge. Că l-oi fi zguduit sau nu, cert e că n-am făcut nicio greșeală îndeajuns de mare încât să-mi mai dea o întâlnire și-am plecat de acolo numărând zilele până aveam să văd cum arată poza mea pe bucățica nouă de plastic din portofel.

Circumstanțele au făcut ca până în vara asta să urc la volan de puține ori, dar asta nu înseamnă că n-am visat și eu, ca orice domnișoară cu permis, la momentul în care aveam s-agăț o nouă cheie în mănunchi. Și minunea s-a întâmplat, iar cealaltă domnișoară stă acum plouată în parcare și așteaptă să cutreierăm împreună drumurile scumpe și pline de gropi ale patriei. Chiar dacă nu mai e în prima tinerețe, știm amândouă că am fost predestinate, dat fiind că ea a plecat spre mine chiar în ziua în care împlineam 21 de ani, fără să știu.
Cred că ne-am ales reciproc, eu pentru că e micuță și arată bine, chiar dacă e un pic obosită, iar ea  pentru că știa că n-am s-o forțez prea mult, deși se aștepta probabil să o mai bruschez din când în când. Mi-ar fi plăcut să nu fie neagră, recunosc, nu doar pentru că e plină de pretenții, ci și pentru că mi-ar fi surâs o culoare mai feminină, dar până la urmă, să fim serioși, poate și ei i-ar fi plăcut să nu se chinuie cu frâna de mână vreo 200 de metri sau să nu cunoască toate gropile din oraș. Și-am mai ales-o pentru că se ține bine, pentru că nu mi-e teamă că dansează pe șosea dacă apăs accelerația mai mult sau că nu se mai oprește înainte de trecerea de pietoni. E drept că are ea și câteva riduri, dar ce mai contează asta când se aude așa frumos și face tot ce poate să plecăm rapid de la semafor, ca să nu ne înjure colegii din trafic, care se pare că s-au născut cu picioarele pe pedale și volanul în brațe?
Mi-e dragă pentru că e micuță, dar îndrăzneață, pentru că nu se simte frustrată că are căluți puțini și ani multicei și felul în care se mișcă o face să pară mai atractivă decât este de fapt. Și-asta pentru că frumusețea nu e totul, nici măcar cu atât mai puțin pentru o mașină. Să nu tremuri atunci când te urci în ea, nici de frig, dar nici de frică, să nu schimbi în fiecare zi câte o piesă, să te poți opri la timp și să nu desenezi cercuri pe drum nici atunci când vremea e atât de urâtă că n-ai lăsa un cățel pe afară. Frumusețe și fiabilitate. Ambele încep cu ”f” pentru că merg mână-n mână, un fel de yin și yang al mașinilor.

Și până o să vină ziua aia în care o să-mi permit o Corolla roșie, cu senzori de parcare, cameră video pentru marșarier și nouă airbag-uri, din care am să mă dau jos pe tocuri, ca o doamnă ce voi fi, eu am grijă de mica mea nemțoaică, numai bună pentru o tânără studentă pentru care momentan f-ul întoarcerii acasă în siguranță este mai important decât cel al atragerii privirilor în urma ei.

Articol scris pentru SuperBlog 2013

4 thoughts on “Un alt fel de yin și yang

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s