Soulstorm

indiferenta

Cred că am auzit de atâtea ori că omul este o ființă socială, încât uneori mi se pare că propoziția asta e golită de sens din cauza suprautilizării și îmi tot propun să nu o mai folosesc. Să spun doar că oamenii au nevoie de oameni, de comunicare și empatie, de persoane pe care să le asculte și să le ajute și care, la rândul lor, să le întindă un umăr. Și oare cine pe lumea asta nu-și dorește să simtă că, într-o anumită măsură, este important pentru oamenii ăia dragi și că i se acordă măcar din când în când câte un pic de atenție?

Mă aflu printre persoanele care se apropie greu de alții, pentru că, din păcate, am învățat în timp că oamenii pleacă. Metaforic vorbind, se poate oricând să nu-i mai găsești lângă tine a doua zi și nici să n-ai idee când s-au ridicat de pe scaun și au plecat. Uneori mă gândesc că nu e cea mai bună abordare, că poate ar trebui mai multă încredere în oameni, doar că sunt chestii care ți se fixează în minte și-n suflet și nu prea te mai poți desprinde de niște sentimente și obiceiuri.
Oamenii sunt cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla. Am avut șansa să învăț asta în fiecare zi în ultimii doi ani și am învățat că pentru a primi, trebuie să dai. Că e greu pentru oricine să-ți rămână aproape, dacă nu simte nici că ai nevoie de el, nici că ți-e dragă compania lui și că, deși uneori poate să fie solicitant, ar fi frumos să-i arăți că-ți pasă și că nu l-ai uitat. Și asta se traduce prin lucruri mici, printr-o discuție de câteva minute, printr-o glumă pe care o înțelegeți doar voi, printr-o invitație de a petrece niște timp împreună. Nu trebuie să fie mult, trebuie să fie doar atât cât să știe și să simtă că, indiferent de faptul că există alte persoane importante în viața ta, relația voastră contează și chiar înseamnă ceva. Și nu să-ți rupi o bucată de timp doar așa, din obligație, că omul o să simtă și mai bine vă lipseați. Să te bucuri și tu de alea câteva minute și de omul pe care cândva l-ai ales, dintre alții, să-ți fie mai aproape. Să te gândești că motivul pentru care, aparent, nu aveți subiect de discuție este că tu nu-i vorbești și nu-l mai incluzi nici măcar în gânduri, iar „fă și tu cutare lucru ca să avem despre ce vorbi” nu este o soluție.

Relațiile, indiferent de natura lor, nu sunt ușoare, pentru că fiecare vine cu un bagaj și trebuie mereu avut grijă la asta; investiția în oameni e poate cea mai rentabilă, dar ca să primești ceva, trebuie să dai. Să ne păstrăm independența, dar să nu ne îndepărtăm prea mult, să nu aruncăm cu replici care pe cel din fața noastră îl pot durea, să cheltuim zece secunde gândindu-ne la cum se simte și să nu-l ignorăm. Pentru că dacă am știut să-l alegem lângă noi, probabil nu va fi omul care să ne cerșească atenția, ceea ce înseamnă că va bate, încet, încet, în retragere. Nu de alta, dar să stea acolo ar începe să fie pur și simplu dureros. Și gata.

”Și mai e ceva: nu neglijați pe nimeni. Fiecăruia – măcar un zâmbet fugar dacă n-o să aveți timp să-i aruncați o vorbă, măcar un mic semn din cap, ceva… Orice, numai indiferență nu. Indiferența ofilește omul…”
(Mihail Bulgakov – Maestrul și Margareta)

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s