Back to basics

Îți place să iei parte la activități culturale, chiar dacă asta nu se întâmplă așa des precum ai vrea.  De fapt, să fim serioși, se întâmplă chiar prea rar; din lipsă de timp și uneori, din comoditate, n-ai prea reușit să ajungi nici măcar la teatru în ultimii ani.
Dar se mai întâmplă. Primești bilete la balet, la ”Spărgătorul de nuci” și abia aștepți, mai ales că e fix înainte de sesiune, cât să fie un mic productivity boost. Îți amintești și acum de biblioteca din școala primară, de unde ai împrumutat cartea pe perioada vacanței de iarnă, și de halatul cu dungi colorate sub care te-ai ascuns, la lumina instalației din brad, ca să creezi atmosfera potrivită lecturii.

Bun. Aștepți ziua și te gândești cu ce să te îmbraci. Nu, nu te gândești la vreo rochie lungă, cu spatele gol, niște pantofi strălucitori și un machiaj prețios. Dar așa cât să arăți ok, să demonstrezi că ai acordat un pic de atenție, că ai respect pentru tine, pentru domnul de lângă, care se îmbracă în costum, dar și pentru oamenii de pe scenă.  De bine, de rău, reușești să încropești o ținută, zici tu, decentă și onorabilă, deși nu ești pe deplin mulțumită. Când o să fii o super doamnă și o să-ți permiți mai multe, o să-ți iei bilet din categoria I și o să te îmbraci și mai bine. Până una, alta, e ok.

Și-ajungi la Operă și te umpli de dezamăgire, deși, cumva, te așteptai. Acum, nu zic, n-o fi ea Opera din Viena sau mai știu eu ce alt loc cu atâta tradiție și atâta prestanță, dar chiar și așa, un minim de respect și educație se cere peste tot. Nu, doamnelor și domnilor, la operă nu se vine în blugi. Nu, nu, nu și de un milion de ori nu. Poate să-mi sară tot internetul în cap (deși, norocul meu, n-am șanse), dar nu. Poate sunt eu prea conservatoare, dar  încă mai cred că libertatea și democrația pe care le invocăm constant, sunt de multe ori prea prost înțelese. Da, am și eu piticii mei, la care nu sunt dispusă să renunț, dar dacă ar fi după mine, la operă ar fi ținuta obligatorie, pentru că dacă nu suntem capabili să facem asta din proprie inițiativă, măcar din constrângere.

Am văzut doamne femei în blugi, teniși, bluză, vestă de blugi și geacă și domni bărbați în pantofi sport,  blugi și pulover . La fel cum am văzut băieței de 7-8 ani îmbrăcați în costum și cu papion sau fetițe de aceeași vârstă purtând rochiță. Pentru că părinții lor știu că la operă nu te duci îmbrăcat ca la piață. Pentru că grija în alegerea unei ținute puțin mai speciale și, desigur, comportamentul adecvat pe timpul spectacolului denotă, până la urmă, aprecierea ta pentru oamenii de pe scenă și pentru activitatea lor, la urma urmei, pentru artă.

Despre cei care nu au răbdarea necesară să rămână în sală cât timp restul spectatorilor aplaudă, la finalul spectacolului, am o părere la fel de bună. Dragilor, pentru artiști aplauzele sunt confirmarea că și-au făcut treaba bine, că au reușit pentru două ore să vă îndepărteze puțin de grijile zilnice, să vă capteze atenția și să vă hrănească puțin spiritul și intelectul. Dacă ați avut răbdare două ore, de ce nu mai aveți încă 5 minute, cât durează aplauzele, să dați înapoi un gram din bucuria pe care ei v-au oferit-o cât timp ați stat pe scaune? Nici nu mai cer respect pentru ceilalți spectatori, care nu pot să se bucure de moment, fiindcă trebuie să vă facă vouă loc acum să ieșiți acum, fiindcă voi acum trebuie să plecați, fiindcă altfel se sfârșește lumea acum.

Nu, nu mi se pare că am niște idei absurde și pretenții nefondate. Chiar nu. Și până la urmă, chiar așa, de ce nu ne place să ”dress up”? Câte atâtea ocazii avem zilnic, încât e o corvoadă să mai facem asta și când mergem la un spectacol de genul acesta? Chiar așa de complicat e? Nu zice nimeni să venim în rochii de seară sau frac și mănuși albe. Dar chiar în blugi și pantofi sport? Serios? Chiar nu e extrem de greu de atins un echilibru. Și dacă totuși chiar e, în fond, it’s better to be overdressed, than underdressed.

5 thoughts on “Back to basics

  1. Sunt si nu de acord cu tine. Sa explic.
    Is cu totul de acord ca la Opera, Teatru etc nu mergi ca la piata, dar respect si nu prea principiul asta. Eu am o colaborare cu Teatrul National Timisoara si merg la spectacole o data la cateva zile. In ziua aia plec de dimineata la lucru, traversez tot orasul pentru asta si dupa lucru am cam o ora jumate, maxim doua pana la spectacol. Asta ar insemna fix o ora jumate minim (cu masina) sa traversez iar orasul, sa ma schimb pe fuga si sa revin la teatru, care e in centru. N-o fac, ca nu-mi permit sa dau cu 50% in plus bani pe motorina pe luna, asa ca dupa job merg la o cafea in centru si apoi la spectacol.
    Na, daca in 50% din cazuri ma imbrac decent, am si zile in care vremea, starea, cheful si alte motiva ma fac sa trag pe mine blugi si o bluza oarecare.
    Asa ca is in ambele tabere, si-n aia a celor care cred ca nu te duci oricum la Opera si-n aia a celor care o vad ca pe un final relaxant de zi la care abia asteapta sa ajunga, sa se relaxeze si sa uite de probleme indiferent ca-s in blugi sau rochie fancy.🙂

    • Oana, știu că uneori circumstanțele sunt de așa natură. De altfel, chiar mi-am pus și problema asta, mai ales că eu chiar mâine seară am bilete la teatru, piesa începe la 19:00 și dacă aș fi fost la job până la 17:30-18:00 sigur mi-ar fi fost greu să mai ajung să mă schimb. Chiar m-am gândit și la asta. Pe de altă parte, în exemplul pe care l-am dat era duminică seara, mi-e tare greu să cred că toți cei care erau în sală îmbrăcați așa lucrau duminica până la ora aia (sunt convinsă că unii lucrează și în weekend, din păcate).
      Și faza e că, din păcate, multă lume vine îmbrăcată nepotrivit nu din motivele enunțate de tine.

      În altă ordine de idei, mergi la teatru la câteva zileeee? Trebuie să-mi rearanjez viața :))

  2. Buna, scuza-ma ca ma bag asa, dar frunzaream blog-uri (pe subiectul “opera”) la intamplare si am ajuns la al tau. Trebuie sa te dezamagesc, zilele astea se cam merge la opera oricum (si fancy si in blugi si intre), cel putin in Anglia si in Norvegia, pe unde am fost eu. Ma gandesc ca s-or fi obisnuit si intrepretii. Insa in Austria publicul e de moda veche. Dar sunt de acord cu tine ca aia care se ridica in timpul aplauzelor sunt enervanti (si mai rau e cu aia care nu-si inchid mobilele si ii suna cineva in timp ce cei de pe scena canta a capella).

    • Bună! Mulțumesc pentru comentariu🙂 Într-adevăr, am mai citit pe net și am văzut că tendința e asta, dar deși o înțeleg, tot nu pot să fiu total de acord cu ea.
      Cât despre telefoane, și asta mă enervează, am uitat să scriu. Chiar vineri la teatru suna un mobil în disperare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s