Punct și de la capăt

Când te întorci la așternut vorbe pe hârtie după un an și jumătate în care ai și uitat cum arată dashboard-ul de la wordpress, lucrurile nu se mai mișcă nici măcar suficient de repede, darămite lin. Cuvintele sunt mai greu de mânuit, sunt momente în care vin în valuri și momente în care te chinui să legi o frază sau două. Mai ștergi două, trei rânduri, o iei de la cap și-ți propui ca de data asta să scrii tot ce-ți trece prin minte și abia apoi să corectezi, doar că piticul cu ochelari și pix roșu, care n-ar pleca nicio secundă de pe umărul tău, nu e nici pe departe încântat și-l auzi cum bombăne: ”nu aici, nu așa, te repeți, șterge virgula asta, vrei să scrii o poveste într-o frază?”.

Și iei o pauză. Mai faci o cafea, mai tai o felie de chec ușor ars și dai play la Gotan Project, poate, poate vine inspirația și reușești să legi câteva paragrafe decente. E și treaba asta o chestiune de antrenament, ca atunci când nu ai suficient timp să ajungi la sală două-trei săptămâni și când în final apuci s-o faci și pe asta, simți că-ți dai sufletul pe saltea după primele 50 de abdomene.

Space, virgulă, punct, backspace până la începutul rândului și mai scrii o dată. Încerci să-ți amintești cum era când făceai asta mai des, cam cât de ușor se lega subiectul de predicat și cum reușeai să exprimi în câteva sute de cuvinte o parte din dezordinea din capul tău. Salvezi din când în când, mai iei o pauză, lasă că revii tu, nu arde nimic atât de tare încât să termini chiar așa fix acum, se poate și mâine, acum e de ieșit la o plimbare la Universitate și de stat pe trepte privind trecătorii. Și uite așa mai trece o săptămână, vine alt week-end, apoi echinocțiul, eclipsa de lună, se termină vara indiană și când deschizi fereastra de la bucătărie simți un miros de toamnă rece, care, cumva precum madlena lui Proust, îți amintește de alte zile de septembrie, de alte ferestre și arome de cafea.

Deja la a treia cană simți că ți-ai amintit parcă de ce și cum obișnuiai să faci asta și nu mai recitești de trei ori fraza înainte să pui punct. Enter și apoi încă o propoziție, două, trei și e suficient pentru început, că încă se aude tare scârțâitul. Să faci puțină ordine, să te gândești la ce și cum mai ai de spus, să scotocești puțin și să ștergi praful ăla de câteva degete care s-a pus fără vreo jenă peste toate ideile tale în perioada asta. Mai ai nevoie de niște timp, e drept, dar ești aici acum și nu se simte tocmai rău să găsești bucăți din tine pe care le credeai cel puțin foarte bine ascunse, dacă nu pierdute definitiv. Se simte bine să te întorci în locuri micuțe, prin uși pe care le credeai închise, dar care au rămas mereu ușor crăpate, să mai intre câte o rază de lumină.

E frumos când te întâlnești tu cu tine și-ți spui ”bine-ai revenit!”

2 thoughts on “Punct și de la capăt

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s