Cum să nu-ți pierzi energia

Într-o după-amiază obișnuită de vineri, cu câteva ore înainte de finalul săptămânii, în birou se aud zgomotele tastelor și click-urile mouse-urilor care mai de care mai hotărâte. Pe acest zgomot de fond atât de familiar mă cufund în două fișiere Excel, încercând din răsputeri să găsesc o insignifiantă sumă din șase cifre, ca să pot dormi liniștită până la prânz a doua zi. La fiecare 5 secunde apăs frenetic combinația Alt+Tab, poate, poate mi se aprinde beculețul și mă prind unde și cum am pus mai mult, iar la fiecare 5 minute telefonul mai vibrează o dată, semn că mama încă nu a descoperit cum să-și mute un număr din telefon în SIM și trebuie, până la urmă, să intervin cumva.

O pauză. Am nevoie de o pauză. Mă ridic brusc de pe scaun și îmi trântesc elegant pe mocheta roșie mobilul care e încă la încărcat de azi dimineață. Of, la naiba, iar am uitat să-l deconectez, deși s-a încărcat și știu bine că se consumă energie degeaba dacă las încărcătorul în priză fără rost. Iau un post-it galben și scriu cu majuscule ”SCOATE ÎNCĂRCĂTORUL DIN PRIZĂ!”, îl lipesc de monitor, blochez calculatorul și ies la o gură de aer pe hol. Când mă întorc, cu mintea mai limpede și răbdare mai puțină, îmi dau seama că am lăsat pornit mp3 player-ul care mă anunță nonșalant că s-a terminat bateria și aș face bine să mă îngrijesc de asta. Minunat. După ce că am deadline-ul după colț, acum trebuie să-i ascult pe Connect-R și Randi cum mi se plâng, din boxele combinei muzicale din colțul biroului, de problemele lor cu vara – insomnia și iubirea neîmplinită.

Înainte să mă reapuc de treabă, mă gândesc că un pic de cafea în plus n-a omorât pe nimeni, așa că pornesc cafetiera verde praz, timp în care îmi recuperez din teancul de foi rămase în imprimantă cele câteva rapoarte pe care ar trebui să le trimit luni la prima oră. Ah, fir-ar să fie, iar am uitat să ajustez marginile, trebuie să dau print din nou. Doar că nici n-apuc bine să aranjez documentul, că dintr-odată se aude un zgomot scurt, apoi toată lumea e cuprinsă de o depresie generală, oftează și înjură în gând că nu a apucat să mai dea un Save înainte să se ia curentul.  Și până ca generatorul să-și facă treaba și noi să ne reluăm activitățile, mă uit puțin în jur și îmi dau seama abia atunci cam cât de mari consumatori de energie suntem.

Poate dacă am avea un gram de atenție în plus, am învăța să ne scoatem încărcătoarele din priză, să ne închidem monitoarele când plecăm acasă, să așezăm documentul în pagină din prima și să nu mai printăm sute de foi inutil. E drept că lucrăm într-o clădire destul  de bine pusă la punct, cu multe becuri cu LED în detrimentul celor incandescente, cu monitoare LCD, cu ferestre și uși termopan, care ajută semnificativ la diminuarea pierderilor de energie și cu un sistem de încălzire și răcire care funcționează în general bine. Și totuși. Sunt momente în timpul iernii în care parcă nu putem regla temperatura; de la încălzire și de la toate calculatoarele din birou se face atât de cald, încât ne vedem nevoiți să stăm cu căldura pornită și fereastra larg deschisă. Numai bine, nu pierdem (cred) prea multă energie prin ziduri, dar o aruncăm fain frumos pe geam. Și pentru că-s colege cărora li se face prea frig de la gerul care pătrunde îndrăzneț, pac, mai intră-n priză și un calorifer electric ca să țină picioarele calde. Zicem că trăim într-o epocă informatizată, dar avem încă sute de bibliorafturi cu mii de hârtii, rapoarte și raporțele care le-am putea păstra la fel de bine doar electronic dacă ni s-ar permite.

certificat energeticNu e simplu să reduci consumul de energie, e adevărat, trebuie să depui efort și să ai și un management eficient al costurilor, dar pe termen lung merită și se simte, de asta sunt convinsă. Mi-ar plăcea, sincer, să aibă loc la noi un audit energetic  (că de ăla financiar ni s-o fi luat și nouă) , ca să aflăm exact care-s caracteristicile termice și energetice ale clădirii și ce soluții de îmbunătățire avem, ce strategie am putea adopta ca să economisim energie și, în mod clar, bani. Și poate în felul ăsta o să reușim să și ajungem într-o altă clasă energetică decât cea actuală. Nu am informații exacte, dar intuiția feminină îmi spune că nu suntem tocmai în clasa A, care presupune un consum de energie de până la 125 de kWh/m2/an.  E drept că aș putea afla măcar asta din acel certificat energetic al clădirii, cunoscut și sub numele de certificat de performanță energetică, despre care sunt convinsă că există, dat fiind că e obligatoriu și pentru clădirile care se închiriază, doar că deh, cine să-mi pună mie la dispoziție așa ceva?

De treburile astea serioase ar trebui să se ocupe băieții de la Administrativ. Ce pot eu să fac e să-mi închid monitorul când plec de la serviciu, să nu mai las încărcătorul în priză non-stop, să fiu atentă și să nu mai printez un raport de șapte ori, să nu mai las mp-3 player-ul mergând și, desigur, să nu mai beau atâta cafea. Ei hai, că doar pe asta ultima nu o crede nimeni, toate au o limită, chiar și când vine vorba de economisit energie🙂

Articol scris pentru SuperBlog 2015 – Proba 6

One thought on “Cum să nu-ți pierzi energia

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 6. Câtă energie consumă biroul tău?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s