Despre fluturi și magie

În fiecare sâmbătă seara Ela stătea pe colțarul din sufragerie, urmărind atent fiecare mișcare a mamei sale, acel du-te-vino prin întreaga casă, în timp ce se pregătea să iasă. Din când în când se ridica doar ca să-i adune de pe jos mărgelele scăpate în grabă sau să-i adune o scamă de pe rochia neagră până sub genunchi, strânsă pe corp și decoltată la spate. Chicoteau împreună și Ela simțea că sunt cumva complice, deși avea doar 5 ani, un metru și un zâmbet. Tata aștepta calm în bucătărie, citind, uitându-se din când în când la ceas și dând îngăduitor din cap. Știa că ar fi inutil să spună ceva, de fiecare dată aveau senzația că vor întârzia și de fiecare dată mama îi demonstra că e gata la timp, chiar dacă în ultima secundă din ultimul minut. Iar când era gata, era într-adevăr minunată și în fiecare sâmbătă seara el se mai îndrăgostea încă o dată de mama copiilor lui.

Ela era fascinată de acest ritual al părinților ei, care, fără să știe ea pe atunci, era destul de rar întâlnit în rândul cuplurilor asemănătoare. Ea simțea însă că e ceva special la mijloc, că privirile pe care le schimbă între ei, frazele apăsate pe care le rostește tata atunci când e serios și tonul ridicat al mamei când vrea să încheie o discuție cu ultimul cuvânt sunt poate comune, dar zâmbetul lui pe sub mustață și gropița ei care apare numai și numai când îl privește pe el, astea nu au cum să fie la fel în altă parte, era sigură. Exact înainte să plece din casă, mama avea grijă să dea tușa finală, cele câteva pufuri de parfum care rămâneau în aer mult timp după plecarea lor și rămâneau pe pielea mamei până se întorceau acasă, când intrau în camera Elei și o sărutau amândoi pe frunte, fără să o trezească, dar spunându-i astfel că s-au întors, că sunt bine și o iubesc.

Peste ani, sâmbătă seara Ela nu mai stătea pe colțar, sorbindu-și din priviri mama, admirând-o și dorindu-și să fie ca ea. Se pregăteau amândouă, una pentru încă un date night cu soțul, iar cealaltă pentru o seară în oraș cu prietenii. În timp ce-și aranjau una alteia șuvițele rebele, aveau discuții ca între prietene despre filme, cărți, planuri de călătorie, haine și băieți.

– Auzi, mâțo, ia spune, care din băieții ăștia îți place de tot ieși cu grupul ăsta? Că doar Diana nu e persoana ta preferată, știm amândouă.

– Mama, lasă-mă pe mine, se fofila Ela. O să-ți spun eu altădată, mai bine zi-mi tu despre domnul din bucătărie. Nu-mi amintesc vreo sâmbătă seara altfel decât asta, poate doar aia în care am rămas înzăpeziți în mașină când veneam de la munte și n-ați mai apucat să prindeți rezervarea.

Purtau discuția pe un ton lejer și-ntr-un spirit de glumă, dar mama se înroșea ușor de fiecare dată când vorbeau despre asta.

– Serios, zici că ești o mică vrăjitoare, nu din aia cu mătură și pălărie neagră și murdară, dar îmi miroase mie a ceva și nu e doar Parfumul Mad Potion, care, apropo, te prinde foarte bine. Trebuie să-mi spui secretul. Nu mi-ai povestit niciodată cum a fost prima voastră întâlnire și ce e cu astea săptămânale, care mi se par minunate, de altfel.

parfum mad potion– Mâțo, nu e nici un secret, fluturașii din stomac zboară dacă nu-i ții acolo într-un fel sau altul și am un sentiment că știi și tu bine asta. Era rândul Elei să roșească. Fluturașilor le plac zâmbetele cu subînțeles, aruncate aparent arbitrar, le plac privirile care întârzie o secundă și îmbrățișările lungi. Pe lângă iubire, respect și atenție, mai trebuie pusă o picătură de spirit ludic, o cafea într-o dimineață ploioasă și un pahar cu vin după ce se închide ușa la camera roz. Și, evident, un pic din elementul surpriză: mister. Să știți cât mai mult unul despre celălalt… dar fără un pic. Picul ăla care să-l facă să te aștepte cu tot atâta răbdare și nerăbdare în fiecare sâmbătă seara…

Ela o sorbea din nou din priviri pe femeia în rochie neagră decoltată la spate, ai cărei ochi străluceau în timp ce-i povestea toate astea.

– Hai acum, fugi, că dacă mă mai ții mult de vorbă întârziem amândouă și ne așteaptă fluturașii.

Articol scris pentru SuperBlog 2015 – proba 8

 

One thought on “Despre fluturi și magie

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 8. Vrei să fii magician?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s